"Culegere antologica, realmente reprezentativa, de o exigenta exemplara, Monada cuprinde poeme () relevand capacitatea lui Cezar Baltag de a se interioriza si exterioriza, de a vibra la miscarile tainuite ale unui univers supus legilor miscarii, de a trai intens gravitatia cosmica, sentimentul timpului absolut si relativ, al spatiului uranic si al devenirii, de a se «rasfrange» pe sine insusi, «fosnet de translatii», in elementele firii, ispitit sa intuiasca ideea de «monada», adica de substanta ultima, si so defineasca in materializarea ei cea mai pregnanta."
(Aurel Martin - Poeti contemporani, II, Editura Eminescu, Bucuresti, 1971, p. 217)
"Sub semnul acestei fundamentale melancolii a trecerii, senina doar in ultima instanta, impregnand fiinta umana in confruntarea cu granitele extreme ale cunoasterii si trairii, se asaza, in ce are mai semnificativ, poezia din Dialog la mal: o lirica vizand esentele, intr-un limbaj aproape descarnat, dar caruia tremurul si cutremurul fapturii ce-si dezvaluie fragilitatea ii confera procentul de relativitate indispensabil, nota de dramatism tulburand cu fertile interogatii certitudinile Imnului."
(Ion Pop - in Dictionar analitic de opere literare romanesti, A-D, coordonator: Ion Pop, EDP, Bucuresti, f.a., p. 296) (M. M.)