Dimitrie Anghel
Nastere: 16 iulie 1872 la Cornești, Iași
Deces: 13 noiembrie 1914, Iași
Poetul florilor, cu un "destin uman si literar putin fericit', D. Anghel s-a nascut la 16 iulie 1872, pe mosia Cornesti, linga lati. Tatal scriitorului, Dimitrie Anghel, mosier, pasionat de inovatii in domeniul agriculturii, neglijeaza educatia copiilor. Mama, Erifilia Leatris, grecoaica, nascuta la Constantinopol, transmite fiului ei nostalgia plecarilor in larg si inclinatia spre toezie. Moare foarte tinara (la 34 ani) si fiii sai sunt dati ca interni la diferite institute din lasi, unde Dimitrie Anghel face studiile primare si gimnaziale. Foarte tinar, avea pe atunci 17 ani, poetul se simte atras spre miscarea socialista de Ut Contemporanul, unde si debuteaza in 1890. Tot in aceasta perioada, scriitorul - fire de hoinar ti de boem - Iti descopera afinitati cu noua estetica simbolista.
Dimitrie Anghel a fost un poet, prozator, reprezentant al simbolismului roman. A urmat școala primara și liceul la Iași, intre 1879 și 1890, cand a parasit studiile pentru a se dedica scrisului. A calatorit in Italia, Franța, Elveția și Spania, revenind in țara in 1902. A fost funcționar in Dobrogea (1906 - 1907), referent la Casa Școalelor și inspector al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice (din 1911) .
S-a nascut la 16 iulie 1872 in Cornesti, langa Iasi. Face studiile primare si gimnaziale in Iasi.
Debuteaza in 1890 in revista "Contemporanul, dar se apropie in acelasi timp de miscarea simbolista. Dupa pierderea timpurie a parintilor calatoreste in Italia si Franta, unde sta vreme indelungata, fara a-si finaliza studiile si ducand o existenta boema. In anul 1902 se intoarce in tara si se angreneaza intr-o fecunda activitate literara: poezie, proza artistica (remarcabila!), traduceri, editari de reviste.
Colaborarea sa in plan literar cu St. O. Iosif deosebit de fructuoasa, declanseaza insa, in plan moral si familial, o grava criza cu urmari tragice: dupa ce St. O. losif moare in 1913, Dimitrie Anghel, care intre timp se casatorise cu fosta sotie a prietenului sau, Natalia Negru, se sinucide la 13 noiembrie 1914.
Dupa moartea tatalui sau (1888), D. Anghel calatoreste in Italia (1893), si de acolo in Franta, unde ramine vreme indelungata (1894-1902), refractar studiilor riguroase, frecventind cafenelele si parcurile Parisului. Scrie in schimb poezii, pe care le trimite la diverse publicatii din tara. Risipinau-ji mostenirea, paraseste Franta ti se stabileste la Bucuresti (1902), unde leaga o strinsa prietenie, adincita printr-o fecunda colaborare, cu St. O. Iosif: traduceri, lucrari originale (Caleidoscopul lui A. Mirea), teatru. Publica poezie ti proza artistica la Samanatorul, Luceafarul, Viata romaneasca etc. In 1907, la Constanta, unde este functionar, D. An-ghel cunoaste pe I. Minulescu, cu care de asemenea colaboreaza, tradu-cind din Samain, Ch. Guerin, H. Bataille ti Henri de Regnier.
Etichetat, din mai multe considerente, "poet al florilor, Dimitrie Anghel dovedeste in fond o receptivitate moderna; este un senzitiv pe care il imbata miresmele, creandu-i o stare de reverie. Aceste miresme au menirea "sa transporte spiritul intr-o realitate fantastica (Dumitru Micu). Ele sunt, dupa parerea aceluiasi critic literar, "un fel de stupefiant, un mijloc de provocare a unei betii intelectuale (). La efluviile miresmelor, poetul adauga o muzicalitate desavarsita a versului, venita din ritmul lent si taraganat si din lungimea lui, care ii da o savoare melopeica; poetul este un sinestezist, propunandu-ne abandonarea in reverie.
Reintors la Bucuretti, devine unul din principalii fondatori ai So-cietatii scriitorilor romani, alaturi de St. O. Iosif fi Emil Girleanu (1909).
Editeaza, tot in 1909, revista Cumpana, impreuna cu M. Saulescu, St. O. Iosif si llarie Chendi. In urma unui incendiu (1911), locuinta cu manuscrisele sale, unde se afla si sediul S.S.R., sint devastate, fapt care-l afecteaza profund. In 1913, St. O. Iosif moare .jfifietor de trist'. Dupa un an, D. Angbel, care intre timp se casatorise cu fosta sotie a prietenului sau, Natalia Negru, se sinucide la 13 noiembrie 1914 in plina criza morala fi familiala.
Volume de versuri:
In gradina, Bucuresti, Editura Socec, 1905;
Fantazii, Bucuresti, Editura Socec, 1909;
Caleidoscopul lui A. Mirea, Bucuresti, Editura Minerva, vol. l-1908 si vol. II-1910 (in colaborare cu St. O. losif).
OPERE (poezii) :
Traduceri din Paul Verlaine, Buc, Bibi. Semanatorul, 1903 (in colaborare cu St. O. Iosif) ; In gradina, Buc, I. V. Socec, 1905 ; Fantazii, Buc, Socec, 1909 ; Caleidoscopul lui A. Mirea, Buc, Minerva, I, 1908, II, 1910 (in colaborare cu St. O. Iosif) ; Opere complete - poezii, Buc, Cartea romaneasca, 1922 ;Victor Hugo, Albert Samain, Charles Guerin, Henri Bataille, Henri de Regnier, talmaciti in limba romaneasca de Dimitrie Anghel si Ion Minulescu, cu cinci gravuri de Petru Grant, Bucuresti, Tipografia Luceafarului, 1936 ; Poezii, editie ingrijita de D. Mura-rasu, Buc, Cartea romaneasca, 1946 ; Poezii si proza, editie ingrijita si note bibliografice de Mihail Dragomirescu, cuvint inainte de Valeriu Ripeanu, Buc, E.S.P.L.A., B.p.t., 1957 ; Caleidoscopul lui A. Mirea, editie ingrijita si cuvint inainte de Mihail Dragomirescu, Buc, E.S.P.L.A., B.p.t., 1956, ed. a Ii-a, 1957. In gradina, prefata de Margareta Iordan, Buc, Ed. Tineretului, Bibi. scolarului, 1963.
In gradina a fost publicata in revista "Adevarul, iunie 1894. Poezia da titlul primului volum al autorului, aparut in 1905.
Reverie a fost publicata in revista "Samanatorul din ianuarie 1906.
Poeziile sint reproduse dupa cum urmeaza : In gradina. Murmurul fintinei. In Luxemburg, Melancolie, Fantazie (In gradina, 1905); Imn, Moartea narcisului. Cum cinti marea. Nemultumitul, Reverie, Fantome, Visatorul, Scrisoare, Curcubeul, Metamorfoza, Duminica, Calatorii, Ex-voto, Cintec (Fantazii, 1909,); Gherghina (Flacara, II, 24, 30 martie 1913, p. 187) ; Cintecul greierului (Flacara, II, 26, 13 aprilie 1913, p. 203).
REFERINTE:
E. Lovinescu, Istoria literaturii romane contemporane, III, Evolutia poeziei lirice, Buc, Ancora, 1927, p. 243 ; G. Calinescu, Istoria literaturii romane. Buc, E.F., 1941, p. 608 ; Serban Cioculescu, Dimitrie Anghel, Buc, Publicom, 1945 ; Tudor Arghezi, D. Anghel, Tablete de cronicar. Buc, E.S.P.L.A., 1960, p. 63 ; Teodor Virgolici, Dimitrie Anghel, Buc, Ed. Tineretului, 1966 (cu bibliografie).
Aprecieri critice
"Personificare a ciclului anotimpurilor, gradina e simultaneitate de flori si moarte, de «ghirlande», «solii mirositoare», «arcuri triumfale» si «infrangeri», «risipa», «framantare». Aici, inflorirea nu mai e, ca de obicei in traditia literara sau picturala a «paradiselor terestre», incoruptibila. Dimpotriva. Ceea ce socheaza la Anghel e felul cum gradina contamineaza, prin simbolism vegetal, meditatia asupra duratei, de fiecare data cand privirea poetului sesizeaza, ascunsa «sub surasul ei», «o neintrerupta agonie», mai ales in acele versuri unde ea se lasa impresionata de constatarea ca «moartea trece pretutindeni»."
(Doina Curticapeanu - Prefata la volumul in gradina, in Dictionar analitic de opere literare, voi. II, E-L, coordonator: Ion Pop, Editura Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca, 2000, p. 235) (A. B.)
Citeste si:
|
|
