Dimitrie Bolintineanu
Nastere: 1819, Bolintin-Vale
Deces: 20 august 1872, București
(unele surse documentare sustin ca an al nasterii 1819).
Dimitrie Bolintineanu a fost un poet roman, om politic, diplomat, participant la Revoluția de la 1848.
Dimitrie Bolintineanu era macedonean aroman de origine, parintele lui, Ienache Cosmad, a venit in țara din Ohrida. In puțini ani ai tatalui sau, Ienache, acesta iși facu in Valahia o situație acceptabila. Arendaș, mic proprietar, apoi subprefect, cu reședința la Bolintin, sat aproape de București; el nu apuca sa-i lase celui de al doilea nascut, Dimitrie, o avere care sa-l scuteasca de griji.
Tatal este roman macedonean din Ohrid. Ramas orfan, este intretinut de rude, beneficiind si de protectia unor oameni de seama ai timpului. Studiaza la colegiul "Sf. Sava" si apoi la Paris. Este, pentru un timp, ministru al cultelor si instructiunii publice. Moare, sarac si uitat, in 20 august 1872.
Poet tipic al generatiei de ia 1848, nascut la Solintinul din Vale, tragindu-si spita din romanii din Macedonia. Publicat de Heliade in "Curierul de ambe sexe, in 1842, Bolintineanu va lua parte activa la revolutia de la 1848 si va scoate "Poporul suveran. Dupa acei ani, va ajunge, ca alti multi "cauzasi, la Paris, si va calatori prin Grecia, prin Asia Mica si Orientul Mijlociu. Sub domnia lui Cuza va detine citeva demnitati in stat. Primul volum de versuri ii apare in 1847, cu teme dominant istorice si patriotice, luate in cea mai mare parte din traditiile consemnate de Neculce in O sama de cuvinte. Ca si Alecsandri, dar fara registrul poetic vast al aceluia, Bolintineanu atinge o mare popularitate in epoca, datorita felului in care poezia sa exprima sentimentele, aspiratiile de libertate ale acelei vremi.
Cu ciclurile Macedoneie si Florile Bosforului, poetul deschide drum larg exotismului romantic, hranit cu imagini sud-est europene si orientale.
Orfan de ambii parinti inca din 1831, tanarul a fost crescut de rude mai avute. Se sustine de timpuriu, precum Grigore Alexandrescu, I. L. Caragiale, Mihai Eminescu, prin slujbe functionaresti. In 1841 era copist la Secretariatul de Stat, in 1843 - secretar la departamentul "pricinilor suditesti". Printr-un misterios concurs de imprejurari, e ridicat, in 1844, la rangul de pitar. Faptul ca publicase in 1842 admirabila poema "O fata tanara pe patul mortii", prezentata elogios de Ion Heliade Radulescu (si invocata mai tarziu de Mihai Eminescu in Epigonii), a jucat, probabil, un rol decisiv. Poemul "O fata tanara pe patul mortii" era o imitatie dupa "La jeune captive" ("Tanara prizoniera"), de Andre Chenier, si a fost publicat in "Curierul de ambe sexe".
Publica, pana la sfarsitul vietii, peste 50 de volume de poezii, proza, legende istorice, biografii romantate, jurnale de calatorie, romane, dar moare in mizerie, rapus de o boala necrutatoare. Contemporanii au avut o parere diferita fata de opera sa, A. Densusianu considerandu-l unul din cei mai mari poeti lirici romani, in timp ce Nicolae Iorga ii neaga orice valoare. Indiferent de aceste opinii, nu i se poate nega harul de a versifica mult mai bine ca majoritatea contemporanilor sai.
Opera
Legendele istorice
Cei ce rabda jugul și-a trai mai vor Merita sa-l poarte spre rușinea lor;
a laudat devotamentul și pietatea nevestei lui Neagoe Basarab, care-și vinde sculele ca sa termine manastirea Argeșului; a scos din nou la iveala testamentul lui Ștefan, care zicea ca mai bine țara s-ar face un mormant decat neamul sa traiasca in robie; in fine, a facut cea mai frumoasa urare pentru patria sa:
Viitor de aur țara noastra are Și prevad prin secoli a ei inalțare.
Florile Bosforului cuprind poezii lirice și narative, cu subiecte orientale. Ni se descriu frumusețile naturii la Constantinopol, frumusețea femeilor, intrigile din Serai, nenorocita viața a cadanelor, amorurile lor descoperite și pedepsite cu cele mai grozave morți, targurile de sclave etc. Amorul și gelozia formeaza fondul mai tuturor acestor poezii, scrise intr-o limba foarte armonioasa. Vom cita: Mehrube, povestea nenorocirii unei fete din Carpați, Leili, istoria unei jertfe pentru amor.
Sub titlul de Basme s-au adunat o serie de poezii narative cu subiecte felurite, in care miraculosul joaca un rol insemnat, chiar daca sunt amestecate și personagii istorice. Cele mai cunoscute din acestea sunt: O noapte la morminte, - Ielele - Mihnea și Baba, a carui dezvoltare nu e destul de lamurita, dar cuprinde versuri frumoase și acel blestem foarte important in literatura noastra, care - ca și Grui Sanger, de Vasile Alecsandri - se poate pune alaturi de modelele de imprecațiuni din literaturile straine, cum e al Camiliei din Horaces ș. a.
Macedonele ne descriu frumusețile din țarile locuite de macedoneni și ne povestesc intamplari din viața lor. In general personajele sunt pastori și pastorițe. Cele mai insemnate: Romanele din Cavala - Samarina.
Volume de versuri:
Colectie de poezii, Bucuresti, 1847;
Cantece si plangeri, Iasi, 1852;
Poeziile vechi si noua, Bucuresti, 1855;
Legende sau bazme nationale in versuri, HI, Bucuresti, 1855;
Melodii romane, Bucuresti, 1858;
Nemesis, satire politice, I-II, Bucuresti, 1861;
Poezii atat cunoscute cat si inedite, I-II, Bucuresti, 1865;
Traianida, poema epica, I, Bucuresti, 1869;
Menadele, satire politice, sociale, Bucuresti, 1870;
Traianida, Bucuresti, 1870.
San-Marina a aparut in culegerea de poezii din 1865, in ciclul Macedonele.
Mihnea si baba a aparut in aceeasi culegere de poezii, in ciclul Basme.
Citeste si:
. Cronologie
|
|
