Noi, Dimitrie Stelaru, n-am cunoscut niciodata Fericirea Noi n-am avut alt soare decat Umilinta; Dar pana cand, inger vagabond, pana cand Trupul acesta gol si flamand?
Ne-am rasturnat oasele pe lespezile bisericilor,
Prin paduri, la marginea oraselor -
Nimeni nu ne-a primit niciodata,
Nimeni, nimeni
Cu fiecare indaratnicie murim
Si rana mainilor cauta painea aruncata.
Marii judecatori ne-au inchis
Staruind in ceata legilor lor;
Pe fruntile noastre galbene au scris:
"Vagabonzi, hoti, nebuni. Lepadatii noroadelor.
Casa lor e temnita. Puneti lacate bune fiarelor."
Odata - poate cu infriguratele zori vom sangera
Si spanzuratorile ne vor ridica la cer.
Dar lasa, Dimitrie Stelaru, mai lasa!
intr-o zi vom avea si noi sarbatoare -
Vom avea paine, paine
Si-un kilogram de izma pe masa.
|