De un dor fara satiu-s invins
si nu stiu ce sete ma arde.
Parca mereu, din adanc,
un ochi rapitor de Himera
ar vrea sa ma prade.
Si pururi n-am pace,
nici al stelei vrajit du-te-vino in spatii,
nici timpii de aur, nici anii lumina,
izvoare sub luna, ori dornica ciuta,
nimic nu ma stinge, nimic nu m-alina
si parc-as visa o planeta pierduta.
E atata nepace in sufletul meu,
batut de alean si de umbre cuprins
Un dor fara satiu m-a-nvins,
si nu stiu ce sete ma arde mereu.
|