Mesagera - comentariu Gabriela Melinescu

Poezia a fost publicata in volumul Casa de fum, Editura Rene Coeckelberghs, Stockholm, 1982.

Spre deosebire de volumele anterioare de poezii ale Gabrielei Melinescu, frapante prin jubilatia senzoriala, darul confesiunii si inclinatia spre ludic, cele ulterioare sufera un proces de cenzurare a confesiunii, astfel ca emotiile .ajung in vers sub infatisarea umbrei lor abstracte* (Eugen SimioN). Casa de fum (1982) proclama ca stare lirica esentiala fobia organicului, spaima, detasarea de lumea concreta. Gabriel Dimisianu sublinia ca lirica poetei, acum, "nu mai este o poezie de stari, de transcriere a unor impulsiuni si chinestezii, ci se ridica la viziune".
Aceste aprecieri sunt sustinute si de poezia Mesagera, unul dintre cele mai valoroase texte lirice din volum.



Cu un limbaj aparent denotativ, alcatuit - semnificativ - numai din propozitii independente, principale, textul liric al Gabrielei Melinescu surprinde prin forta lui conotativ-simbolica. Titlul, graitor, ipostaziaza eul poetic intr-o viziune misionara, aceea de a fi mesagerul unei alte lumi, opuse celei degradante in care el vietuieste.



Prima strofa sugereaza chiar detasarea de real si amorf. Ea marcheaza o izolare gradata, ce pregateste actul profetic, exprimata in propozitii fara relief stilistic, dar puternic constatative, avand valente simbolice. Ca in niste etape (treptE) ale initierii, eul poetic asculta chemarea unei alte lumi ("Vantul dinspre Ocean
mi-a suflat in urechi"), plina de sensuri si impliniri marete ("Ploaia de aur
mi s-a prelins pe limba"), pana la izolarea totala care permite atingerea stadiului de profet:

"Nu vad nimic de jur imprejur.
Cu un manunchi de rozmarin in gura
profetizez intoarcerea regelui Arthur".
Lumea lui Arthur, legendarul conducator vels al celtilor in lupta impotriva anglo-saxonilor cuceritori (secolele V-VI), purtator al celor mai inalte virtuti cavaleresti si subiect de inspiratie pentru cunoscutele povestiri din ciclul Mesei Rotunde, este, si in poezia Gabrielei Melinescu, un simbol al renasterii unei epoci eroice. Refuzul lumii contemporane decazute, exprimat in primele cinci versuri, naste profetia, pe care "mesagera" o face "cu un manunchi de rozmarin in gura".
Ultimele doua versuri ale strofei ("Cu un manunchi de rozmarin in gura
profetizez intoarcerea regelui Arthur"), care vor fi reluate si in finalul poeziei, insumeaza atitudinea eului liric, surprins intr-o imagine-efigie. Versurile sunt aparent lipsite de tropi, ca mai tot textul. Dar notatia seaca lasa loc interpretarii. Manunchiului de rozmarin, spre exemplu, i se pot da valente sugestive. Rozmarinul, in definitia DEX-ului, este un "arbust mic, din familia labiatelor, placut mirositor, cu frunze totdeauna verzi si cu flori albastre, albe sau rosii, intrebuintat in medicina si in industria parfumurilor." Cel putin doua atribute ale arbustului ales de poeta ca instrument adjuvant al actului profetic sunt interesante, daca nu purtatoare de simboluri: mirosul "placut", sugestie a respingerii implicite a mirosurilor fetide, si frunzele "totdeauna verzi", sugestie a trairii vesnice. Astfel, cele doua versuri concentreaza in sine mesajul poetic al textului.



In partea a doua a poeziei (strofele 2 si 3), eul poetic vorbeste in noua calitate, cea de profet, de mesager, prevestind reinvierea vremurilor eroice trecute. Sugestia implinirii profetiei este data de forta de expresie a negatiei, care pregateste afirmatia finala:

"Nu mai fiti tristi,
barbati ucisi de plictiseala
eroi de bronz ingropati in adanc.
Nu mai deznadajdui, suflet
omorat de came,
copil al femeilor secate de preaurat".
Sufletului "omorat de carne", sugestie a spiritului, a inaltului doborat de trup, de material, i se opune o alta lume intr-o iminenta renastere:

"N-auziti cum se misca la ceas de taina piatra?
Nu se aude spiritul din stanca
ridicand sabia Excalibur?" Sabia, vestita, a legendarului rege celt devine expresia triumfului unei alte lumi, a carei reinviere eul poetic o profetizeaza. Poezia se incheie rotund, prin reluarea celor doua versuri-cheie, esente ale mesajului poetic:

"Cu un manunchi de rozmarin in gura /profetizez intoarcerea regelui Arthur".


Respingand o lume prezenta decazuta, textul liric ne aduce suflul unor vremi legendare. intoarcerea trecutului eroic, barbatesc, este profetizata de poeta in gesturi ceremoniale, sacrale.

Poeziile poetului Gabriela Melinescu