Cronologie - biografie completa George Bacovia

Volume de versuri:

Plumb, Bucuresti, Editura Flacara, 1916;
Scantei galbene, Bacau, Editura Minerva, 1926;
Cu voi, Bucuresti, Editura Orizonturi noi, 1930;
Poezii, Bucuresti, F. P. L. A., 1934;
Comedii in fond, Bucuresti, B. P. T., 1936;
Stante burgheze, Bucuresti, Editura Casa Scoalelor, 1946.


1881
Pe 4 septembrie, se naste, la Bacau, Gheorghe Vasiliu (viitorul poet George Bacovia). Era fiul lui Dimitrie si al Zoitei Vasiliu.

1888
Din cauza imbolnavirii de malarie, ii este amanata cu un an inscrierea in ciclul primar.

1889-l894
Urmeaza primele clase la Scoala domneasca nr. 1 din Bacau.

1894
Se inscrie la Gimnaziul "Principele Ferdinand din Bacau. Tanarul Vasiliu D. Gheorghe vadeste aptitudini pentru desen, muzica si gimnastica.

1899
Debuteaza in Literatorullui Al. Macedonski, cu poezia Si toate (semnata V George Bacau).
Obtine Premiul I la concursul de desen artistic organizat la Bucuresti, de Societatea "Tinerimea Romana, sub egida Ministerului Instructiunii Publice si Cultelor.

1899-l903
Cu un parcurs sincopat de corigente la limba elina si matematica si succese la desen, tanarul G. Vasiliu reuseste sa absolve studiile liceale, frecventand Liceul Militar din Iasi si, ulterior, Liceul "Principele Ferdinand din Bacau. Liceul -"cimitir al tineretii mele, cum va fi invocat intr-un poem -i-a prilejuit totusi contactul cu profesorii G. Ibraileanu si D. D. Patrascanu.

1903
Se inscrie la Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti. Publica in revista Vieata noua, de la Bucuresti, poeziile Amurg, Lacustra si Nevroza. In alta revista, din Iasi {Arta), ii apar versurile intitulate Toamna si Melancolie, cand semneaza pentru intaia oara cu pseudonimul G. Bacovia. Participa la cenaclul lui Macedonski, facand cunostinta cu mai multe personalitati literare ale momentului. Maestrul, evocat cu extaz, e una dintre putinele surse de entuziasm ale poetului: "Ca un vestit maharadjah, ne impartea inele cu pietre nestemate. Nu era vina lui daca, din nefericire, aceste pietre erau intotdeauna false. De multe ori imi citea din Noptile lui pana imi atipea constiinta. Era poet adevarat si credea in misiunea lui. Mai arata-mi astazi unul la fel! (I. Valerian, Cantec tarziu - romanul unui poet. De vorba cu G. Bacovia (II), in Viata literara, IV, 107,13-27 aprilie 1929; reprodus in G. Bacovia, Opere, editie alcatuita de Mircea Colosenco, cu o Introducere de Eugen Simion, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2001, p. 456)

1904-l906
Colaboreaza la mai multe reviste (Arta, Margaritarul, Romanul literar. Liga conservatoare s.a.).

1907
Din cauza ca nu si-a trecut examenele, este exmatriculat de la Facultatea de Drept din Bucuresti, in al doilea an de studii. Se transfera la Facultatea de Drept a Universitatii din Iasi.

1908-l911
Desi se inscrie la examenele curente, nu se prezinta sa le sustina. Nici licenta nu o trece fara probleme, fiind respins in mai multe sesiuni. In toamna lui 1911, reuseste totusi sa absolve facultatea, cliberandu-i-se si Cartea de Avocat (nu va profesa insa niciodata). Intre timp, publica sub pseudonimul G. Andoni poemele Finis, Gris, Plumb, in revista Versuri si proza.

1912
Ii apare poemul Nervi de toamna in Insula, revista lui Ion Minulescu. Preda ca suplinitor la scoli din Bacau si din comuna Calugara.

1913
Este copist si, apoi, ajutor de contabil la cancelaria Prefecturii Bacau. I. Ludo ii consacra articolul "Un poet al toamnei, in revista ieseana Absolutio.

1914
Ii apar o serie de poezii (Altfel, Fanfara militara. Plumb de iarna. Nervi de toamna. Plumb de toamna. Nocturna, Romanta s.a.) in reviste si cotidiane iesene si bucurestene. Este internat la Sanatoriul de boli nervoase al doctorului Margaritescu din Bucuresti.

1915
G. Bacovia infiinteaza, alaturi de niste colegi, mensualul Orizonturi noi, scos la Bacau, din care au aparut doar trei numere. Aici a publicat poeziile Dialog de iarna, Monosilab de toamna. Cuptor, poemele in proza Zborul cartilor. Iarmaroc, De Pasti, Pe maidan. Cubul negru (semnand Bob sau Vag - alte doua pseudonime alese pentru a-si semna versurile) si chiar o recenzie la volumul Flori sacre de Al. Macedonski.

Initiativa infiintari acestei reviste este sintetizata de poet in articolul-program De ce. "Orizonturi noi va fi refugiul acelor tineri care, recunoscand ca niciodata nu vor vedea orizonturi noi, naturale, se vor resemna cautand orizonturi noi, imaginative, dar cu putere de realizare in domeniul culturii, urmarind drumul acelor luptatori de mai nou, de mai bine, de mai omenesc. (Orizonturi noi, 1,1, mai 1915; reprodus Inibidem, p. 419)

1916
Al. Macedonski semneaza articolul "Bacovia, aparut in Faclia. Sunt publicate, in reviste bucurestene, poemele Decor, Amurg, Note de toamna. In ianuarie, debutul editorial al poetului il constituie aparitia volumului de poezii Plumb (Tipografia "Flacara, Bucuresti), sub ingrijirea lui Ion Pillat, "prietenul care i-a "adunat cu sila versurile pentru aceasta prima carte. Volumul va fi recenzat in acelasi an de Ovid Densusianu, Ion Vinea, N. Davi-descu, F. Aderca. Este copist clasa a III-a la Directiunea invatamantului secundar si superior a Ministerului Instructiunii si Cultelor. In calitatea sa de functionar al Ministerului Instructiunii si Cultelor, nu arc voie sa-si paraseasca serviciul nici in "caz de ocupatie (produsa de intrarea in Bucuresti a trupelor Puterilor Centrale).

1918
Poetul primeste un concediu de o luna pentru ingrijirea sanatatii. In Literatorul macedonskian, ii apar poemul in proza In zadar si poezia Nocturna.

1920
Lucreaza ca sef de birou clasa a IlI-a la Directiunea generala a asistentei sociale din Ministerul Muncii si Ocrotirilor Sociale.

1921
La cateva luni dupa ce ii este desfiintat postul, este numit sef de birou clasa I la aceeasi Directiune generala a asistentei sociale (din care va demisiona, peste putin timp, invocand boala de care suferea). In primul volum al antologiei Aspecte si directii literare, N. Davidescu include recenzia din 1916 la volumul Plumb. G. Bacovia este prezent in Antologia toamnei, editata de Ion Pillat.

1922
E. Lovinescu publica in Sburatorul literar consemnarea despre "figurina Bacovia. Tot aici ii mai consacra poetului texte critice Camil Petrescu, Oscar W. Cisek si Vladimir Streinu.

1923
Cezar Petrescu scrie, in mai multe, randuri, despre "nedreptatitul Bacovia, cerand republicarea volumului Plumb. Volumul Plumb primeste Premiul Ministerului Artelor (in valoare de 5 000 de lei). E. Lovinescu publica studiul Poezia noua, cu Bacovia tratat, alaturi de Ion Minulescu, Elena Farago si Camil Baltazar, in sectiunea "simbolismului romanesc. Studiul lovinescian fixeaza termenii sinuoasei receptari bacoviene in epoca si mai tarziu.

1924
Apare editia a doua a volumului Plumb (Tipografia "Poporul, Iorgu Constantiniu, Ramnicu Sarat).

1925
Este infiintata, la Bacau, publicatia Ateneul literar, devenita peste putin timp Ateneul cultural (-l928), condusa de Gr. Tabacaru si G. Bacovia; revista va gazdui multe dintre productiile poetului (poeme in versuri si in proza si fragmente din romanul liric Cantec tarziu -construit in jurul unui erou care "se zbate in lume ca intr-o camera de plumb, dupa cum va marturisi autorul sau intr-un interviu). Poetul preda ca profesor de desen si caligrafic Ia Scoala Normala de Baieti si apoi la Scoala Comerciala de Baieti, din Bacau. Poetul Adrian Maniu semneaza medalionul "Bacovia in revista bucuresteana Miscarea literara.
G. Bacovia este prezent cu zece poezii in Antologia poetilor de azi, voi. I, coordonata de Ion Pillat si Perpessicius.

1926
Ii este publicat al doilea volum de poezii. Scantei galbene (Tipografia "Minerva, Bacau), care va fi premiat cu 10 000 de lei de catre Societatea Scriitorilor Romani.
Chestionat asupra "culorilor obsedante si a sinesteziilor din poezia sa, poetul va raspunde: "In poezie m-a obsedat intotdeauna un subiect de culoare. Pictura cuvintelor, sau auditie colorata, cum vrei s-o iei. imi place mult vioara. Melodiile au avut pentru mine influenta coloranta, intai am facut muzica si dupa strunele vioarei am scris versuri. Fie dupa note, fie dupa urechea sufletului, acest instrument m-a insotit cu credinta, pana azi. [] Pictorul intrebuinteaza in mestesugul sau culorile alb, rosu, violet. Le vezi cu ochii. Eu am incercat sa le redau cu inteligenta, prin cuvinte. Fiecarui sentiment ii corespunde o culoare. Acum, in urma, m-a obsedar galbenul, culoarea deznadejdii. De aceea ultimul volum poarta titlul Scantei galbene. Rosul e sange, c viata zgomotoasa. Nu vreau sa-ti fac teorii. Urasc definitiile dascalilor pentru adormit copiii. Asta-i osanda moderna. Unii ar spune: metafizica culorilor. [] In plumb vad culoarea galbena.

Compusii lui dau precipitat galben. Temperamentului meu ii convine aceasta culoare. Dupa violet si alb, am evoluat spre galben. [] Plumbul ars e galben. Sufletul ars e galben. In manualul de fizica nu mai gasesc alta culoare. In eprubeta mea, orice reactie chimica da precipitat galben. Alta data in plumb, pe langa impresia colorata, mai simteam alta statica, de greutate. Plumbul apasa cel mai greu pe om [] forta lui m-a apasat pana la distrugere (I. Valerian, "Cantec tarziu - romanul unui poet. De vorba cu G. Bacovia (II), in Viata literara, IV, 107,13-27 aprilie 1929; reprodus in ibidem, pp. 452-454)
Isi vede tiparit si volumul de poeme in proza Bucati de noapte (Tipografia "Lupta, Bucuresti).

1927
Perpessicius publica o recenzie la recent aparutele Scantei galbene si Bucati de noapte, in Universul literar.

Poetul e prezent cu mai multe texte (poezii, poem in proza, recenzii, un fragment de roman liric) in revistele vremii. Se publica interviul luat lui Bacovia de I. Valerian, elocvent pentru maniera in care decide poetul sa-si "stearga (anuleze) biografia si sa-si descurajeze "fantazia: "M-am nascut in orasul Bacau, unde, exceptand anii de studii universitare, am trait mai tot timpul.
Nu tin minte sa fi avut intentia de a ma stabili in alt oras, si mai ales in capitala, al carei tumult m-a ingrozit totdeauna, desi am stat o parte din vreme. Aici m-am simtit la mine acasa. Dupa cum vezi, mi-am pastrat locuinta mostenita din mosi-stramosi. Nu este un palat, dar pentru mine reprezinta singurul bun pe care-l posed. Am si o gradina destul de mare, unde ma pot plimba in orele libere, ca sa nu fiu nevoit sa stau toata ziua la club sau la cafenea. [] inainte de razboi, am facut Dreptul la Iasi, unde mi-am luat licenta. Acolo mi-am publicat primele inceputuri. Am o multime de amintiri de pe atunci, dar la ce bun sa le mai scormonim acum? Oamenii sunt inclinati in anumite situatii sa-si reinvie trecutul, pentru a face comparatii in detrimentul prezentului. Putem, oare, sa ne amintim de vremurile de odinioara fara a le arunca peste goliciune haina mincinoasa a fantaziei ? imi amintesc de ceata prietenilor mei, cu care ne adunam de multe ori intr-o bojdeuca din mahalalele Iasilor, pentru a citi versuri, a fuma tigari si a cladi castele, care nu s-au ridicat niciodata, nici macar in Spania. [] Furat de incurajarea prietenilor, printre cursurile de drept roman si civil, m-am trezit poet dc-a binclca. Literatura de care m-am atins din cand in cand si-a picurat virusul caracteristic in toate fibrele sufletului, luptand cu succes asupra studiilot mele juridice. [] Nu am niciun crez poetic. Scriu precum vorbesc cu cineva, pentru ca-mi place aceasta indeletnicire. Traind izolat, neputand comunica prea mult cu oamenii, stau de vorba adesea cu mine insumi, fac muzica si, cand gasesc ceva interesant, iau note pentru a mi le reciti mai tarziu. Nu-i vina mea daca aceste simple notite sunt in forma de versuri si cateodata par vaiete. Nu sunt decat pentru mine (I. Valerian, "De vorba cu G. Bacovia (I), in Viata literara, II, 53, mai 1927; reprodus in ibidem, pp. 443-445)

1928
Se casatoreste cu Agatha Grigorescu -profesoara si poeta, autoare a volumului de versati Armonii crepusculare - si se stabileste in Capitala. Cu catva timp inainte, poetul declara ca Bucurestiul il apasa: "Cerul de aici este mai plumburiu decat la Bacau. Prietenii mi-au zis pe vremuri: «De ce stai izolat de centru? Vino in capitala. Te vor primi cu bratele deschise cei care te apreciaza.» Si am descalecat intr-o noapte ploioasa, si am ratacit, ca Telemac, mai multe zile pana mi-am gasit casa. E adevarat, am multi prieteni, pentru ca n-am atacat pe nimeni. Dar tocmai de aceea ma uita usor. Sunt inofensiv. De luni de zile fac anticamera si masor culoarele pentru un post promis de mult. Dar si la ministerul scriitorilor si la celelalte, locurile sunt ocupate. Ce-i aia scriitor? Mi-ar conveni mai bine la Ministerul Ocrotirii Sociale. . Tot nu ma simt eu bine. Din jocul dc-a poetul nu poti iesi teafar niciodata. Multimea isi traieste viata in felul ei, si bine face. Cine trece dincolo isi arde aripile, isi scurge tot sangele. Ce-i aceea poet? (I. Valerian, "De vorba cu G. Bacovia (I), in Viata literara, II, 53, mai 1927; reprodus in ibidem, pp. 449-450.)
Starea psihica a poetului recomanda internarea lui la Clinica de neuropsihia-trie Colentina.

1929
La diligentele lui E. Lovinescu, apar intr-o a treia editie.
comasata, volumele de versuri Plumb si Scantei galbene (Editura "Ancora -Bcnvenisti, Bucuresti). Ca si la primul volum, poetul lasa pe scama prietenilor-critici si 3 sotiei initiativa reeditarii operei sale, impli-candu-se fara tragere de inima: "Suntem plini de eul nostru cat traim. Dar pe urma ce se alege ? Nemurirea! Eun cuvant atat de van! Bun de oblojit saracia? (I. Valerian, "Cantec tarziu -romanul unui poet. De vorba cu G. Bacovia (II), Viata literara, IV, 107,13-27 aprilie 1929; reprodus in ibidem, p. 456) Mihail Sebastian ii consacra o consemnare in Revista scriitoarelor si scriitorilor; Adrian Maniu conferentiaza la radio despre poezia bacoviana; Cezar Petrescu ii recenzeaza editia recent aparuta, iar E Aderca ii dedica articolul "Un poet al nebuniei.

1930
Ii este tiparit volumul de versuri Cu voi (Editura "Orizonturi noi. Bucuresti), recenzat de criticii momentului (printre care N. Davidescu, G. Calinescu, Perpessicius).

1931
Se naste Gabriel, unicul fiu al poetului. Paul Zarifopol si Ion Pillat conferentiaza la Radio despre poezia bacoviana.

1932
G. Bacovia este distins cu Ordinul "Meritul Cultural pentru litere si opere literare, clasa a Ii-a, de catre regele Carol al Il-lea. Societatea Scriitorilor Romani ii stabileste o pensie, incepand cu 1 ianuarie 1933.

1933
Poetul conferentiaza despre viata si opera sa, in cadrul seminarului de istoria literaturii romane moderne al profesorului D. Caracostea, la Universitatea din Bucuresti.
Familia Bacovia se muta definitiv la Bucuresti, intr-o casa nou construita (azi. Casa memoriala "G. Bacovia), pe strada Frasine-tului, nr. 63. Poetul e internat in clinica de neuropsi-hiatrie Al. Obregia.

1934
Urmare a initiativelor lui Paul Zarifopol, este editat volumul Poezii (Editura Fundatiei pentru Literatura si Arta "Carol II, Bucuresti), sub ingrijirea si cu prefata lui Adrian Maniu. Poetii Tudor Arghezi si G. Bacovia primesc Premiul National pentru Poezie.

1935
Poetul este distins a doua oara, de catre regele Carol al Il-lea. cu Ordinul "Meritul Cultural pentru litere si opere literare, clasa a Ii-a, in grad de Cavaler.

1936
Se interneaza la Spitalul Central din Bucuresti, in clinica de neuropsihiatrie a profesorului Petre Tomescu.
Este publicat volumul de versuri Comedii in fond (Editura Universala Alcalay & Co, Bucuresti).

1937
G. Calinescu recenzeaza Comedii in fond (Adevarul literar si artistic).

1938
Prin eforturile sotiei, G. Bacovia este transferat ca profesor in Bucuresti.

1940
Societatea Scriitorilor Romani il invita pe poet sa participe, cu versurile sale, la "Ziua cartii, -organizata cu ocazia implinirii a zece ani de la proclamarea Iui Carol al Il-lea rege al Romaniei

1942
Perfecteaza proiectul realizarii unei editii definitive a operei, cu sprijinul Fundatiei Regale pentru Literatura si Arta (al carei director era D. Caracostea).

1943
14 poezii ii sunt selectate in antologia Literatura romana contemporana coordonata de Vladimir Streinu.

1944
Tudor Vianu scrie articolul "G. Bacovia in editie definitiva (Revista Fundatiilor Regale).
In contextul dramatic al razboiului, sotia si fiul poetului se refugiaza pentru cateva luni la Pucioasa (Dambovita). Ii apare editia (ne varietur) Opere, la Fundatia Regala pentru Literatura si Arta, Bucuresti.

1945
Poetul primeste postul de bibliotecar la Ministerul Minelor si Petrolului.

1946
Este prim-bibliotecar la Ministerul Minelor si Petrolului. Publica poeziile Nihil novi. Zgomote, Spre primavara s.a. si articolul Poezia noua. Revista Veac nou ii dedica un numar omagial. G. Bacovia este sarbatorit la implinirea a 65 de ani. Primeste un premiu in bani si este numit consilier cultural la Departamentul Anelor (post desfiintat in anul urmator).

Apare volumul Stante burgheze (Casa Scoalelor, Bucuresti). E prezent in antologia Poezia muncii si a libertatii, realizata de Alexandru Sahighian. Poetul declara intr-un interviu (luat de Eugen Jebeleanu) ca a fost "interesat intotdeauna de "nazuintele si luptele proletariatului.

1948-l949
Ocupa un post la Teatrul Poporului din Bucuresti.

1949-l954
Interval favorabil creatiei poetului (scrie cateva zeci de poezii), umbrit insa de agravarea unor mai vechi disfunctii pulmonare. Din aceasta perioada dateaza inregistrarile facute (1954) Ia Radio -Bacovia recitandu-si versurile (transpuse recent intr-un CD-carte -G. Bacovia, Rar, Editura Casa Radio, Bucuresti, 2005). A. Toma, directorul Editurii de Stat, ii refuza reeditarea operei poetice.

1955
Consiliul de Ministri ii stabileste o pensie de onoare.

1956
Apare volumul Poezii, cu o prefata de Eugen Jebeleanu (Editura de Stat pentru Literatura si Arta, Bucuresti). Publica si cateva poeme inedite in publicatiile vremii, printre care si cotidianul central Scanteia. In septembrie, poetul este decorat cu "Ordinul Muncii' clasa I.
La 14 decembrie este omagiat, cu prilejul implinirii varstei de 75 de ani. La festivitate participa si Tudor Arghezi, motiv de reala emotie pentru sarbatorit.

1957
La 22 mai, G. Bacovia se stinge din viata. La funeraliile poetului (inmormantat la Cimitirul Bellu din Bucuresti) au luat parte inclusiv reprezentanti ai conducerii statului.
In pofida starii precare a sanatatii, poetul alcatuise sumarul unei noi editii de Poezii, revazuta si adaugita (aparuta postum, de asemenea cu o prefata de Eugen Jebeleanu, la Editura de Stat pentru Literatura si Arta, Bucuresti).

In 1961 se deschide Casa memoriala "George Bacovia din Bucuresti; peste zece ani, se va deschide Casa memoriala "George Bacovia din Bacau -prin geamul careia, odinioara, poetul privise si decantase spectacolul uman, negociind cu solitudinea: "Nu ma plictisesc si nu ma nelinistesc in singuratate. Din cauza temperamentului mi-am croit fatal o astfel de viata. Si-apoi n-am fost niciodata prea sanatos. Societatea cere mereu oameni robusti, care sa se straduiasca cu spor pentru ea, sa-i duca mai departe rostul. Melancolia firii mele nu ar fi niciodata inteleasca.

Unii din prietenii mei imi spun ca sunt inadaptabil, ca fug de oameni. Este o exagerare. Iubesc oamenii si ii privesc cu interes prin geamul din fata casei mele. Cred ca fiecare duce ceva bun cu sine si, daca nu sunt toti la fel, de vina sunt imprejurarile care difera de la individ la individ. Evit oamenii pentru ca persoana mea ar aduce un fel de umbrire peste veselia lor spontana. Ii respect prea mult ca sa le aduc vreo suparare. Aici, in provincie viata se scurge monoton. E destul ca sa traiesti o zi, sa-ti inchipui cum se vor desfasura toate celelalte pana la sfarsitul vietii tale. Asta intr-adevar nu este un lucru prea vesel. Dar ce vrei i Daca as avea bani multi, as chema toti poetii lumii in jurul meu si am schimba astfel rostul vietii. Pe cand asa, ma multumesc cu tacerea!* (I. Valerian, "De vorba cu G. Bacovia (I), in Viata literara, II, 53, mai 1927; reprodus in ibidem, pp. 445-446.)

Poeziile poetului George Bacovia