Poezia Cu voi a fost scrisa in anul 1900, fiind publicata ceva mai tarziu, in revista ŤOrizonturi noi", nr. 6-7, din noiembrie 1929, sub titlul Vobiscum. A fost inclusa in volumul Cu voi din 1930.
Poezia poate argumenta la modul convingator o alta fizionomie a lui Bacovia, tot mai vizibila in volumele Cu voi (1930) si Comedii in fond (1936), care ar viza un limbaj accentuat denotativ, deschiderea spre real si spre tranzitivitatea care-i faciliteaza "enuntarea directa a unui adevar lipsit de transcendenta" (G. CraciuN).
Acestora li se adauga economia de mijloace si pronuntata desensibilizare, iar ca atitudini evidente sarcasmul si dezabuzarea.
Aspectele mai sus mentionate se regasesc si in poezia Cu voi, iesind in evidenta in primul rand limbajul subliniat prozaic, comunicand atitudinea transanta a unui eu lucid si nedispus sa mitizeze ori sa poetizeze. Ecouri dintr-un alt Bacovia, din celalalt Bacovia, se regasesc in primul rand in repetitia care pare sa-i scape aproape involuntar poetului {"Mai bine singuratic si uitat", "Mai bine singuratic si uitat"), asigurand muzicalitatea poemelor din Plumb.
Poetul nu renunta totusi la o anumita ipostaza usor teatrala si conventionala, punctul de plecare constituindu-l poezia eminesciana:
"Mai bine singuratic si uitat
Pierdut sa te retragi nepasator".
Aceasta poza al carei model nu este altfel greu de banuit se contureaza si mai bine in cea de a doua strofa, la nivelul motivelor si al retoricii propriu-zise ("O, genii intristate care mor
in cerc barbar si fara sentiment"), prin care poetul, impunand constiinta conventiei, se detaseaza in fond de maniera specific bacoviana, anticipand experiente poetice ale perioadelor urmatoare.