Iepurele, ogarul si copoiul - comentariu Grigore Alexandrescu

Fabulele lui Alexandrescu pot fi considerate adevarate comedii cu travesti animalier. Punand in scena personaje reprezentative unor categorii umane, fabulele devin interesante si prin calitatea lor de documente referitoare la psihologia umana.



In Iepurele, ogarul si copoiul Alexandrescu reorganizeaza arhitectura obisnuita a fabulei, contrazice stereotipia genului si asaza morala chiar la inceput, obtinand efecte neasteptate:

"Calitatile noastre cele mai laudate
Ne sunt ades in lume drept crime reprosate;
Aceasta se intampla de cate ori prin ele
Oprim executarea intentiilor rele".
Incipitul fixeaza si tema fabulei: satiri; 'a atitudinii societatii fata de valorile morale. intamplarea relatata apoi constituie argumentul la premisa enuntata, lepurila a fost dus la judecata, in fata copoiului, de catre un ogar nemultumit:

"eu viu sa jeluiesc
De acest ticalos,
Ce sufletul mi-a scos.
Caci vrand a-l intalni, pe deal sau pe campii,
El fuge parca-ar fi gonit de vijelii;
S-apoi n-alearga drept,
Cu el sa poti da piept,
Ci merge tot cotis
Si sare curmezis:
C-un cuvant, n-are pas, nici umblet crestinesc".
Acu-zandu-l pe iepure, ogarul isi demasca, de fapt, propria slabiciune, pe care nu vrea sa si-o accepte. Pentru a obtine rezultatul ravnit, ogarul perfid insinueaza ca si copoiul a fost supus de iepure aceleiasi inselatorii. Finalul aduce osanda celui incriminat, dar, in mod surprinzator, castigul nu e al jeluitorului, ci al judecatorului.



Sedus de posibilitatile multiple de iradiere a semnificatiilor pe care le poseda alegoria, autorul a angajat in spectacolul fabulei personaje-simbol, pe care Ie-a dirijat asemenea unui regizor din teatrul de marionete. Asadar, sub masca iepurelui se ascunde individul remarcabil, temut pentru calitatile sale, ogarul e mediocrul intrigant, fatarnic si invidios, iar copoiul ii tradeaza pe judecatorii imorali, interesati doar de profitul personal.



Naratorul a relatat cu o aparenta detasare peripetiile animalelor sale umanizate, mizand permanent pe efectul comic generat de confuziile inerente ale planurilor, de echivocul creat. Spre exemplu, "senatul cel cainesc" desemneaza, in subtext, o institutie nemiloasa, brutala, deci incapabila de a sluji adevarului. Prin urmare, fabula sanctioneaza societatea mediocra, lipsita de responsabilitate morala in actele intreprinse.

S-a remarcat in fabulele lui Alexandrescu o evolutie de la epic la dramatic, prin intensificarea dialogului, prin reprezentarea gesturilor si a mimicii personajelor. Schimbul de replici dintre ogar si copoi exprima in chip foarte clar modul lor de a gandi, dialogul fiind principalul mijloc indirect de caracterizare a personajelor. Interventia ogarului pare sa contureze imaginea unui ins umil, sincer. El ii recunoaste copoiului superioritatea, "ce/ ce prezidezi senatul cel cainesc", si i se adreseaza cu apelativul "maria ta", totusi afirmatia "cand chiar maria ta, d-o fi cum am aflat,
Ai fost adeseori de dansul inselat?" strecoara cititorului suspiciuni asupra sinceritatii sale. Discursul lui a demonstrat mai degraba duplicitatea, demascand un individ prefacut, capabil sa exploateze slabiciunile celorlalti in interes personal. Raspunsul copoiului:

"- Destul, latra atunci copoiul cafeniu;
Pe el nici il ascult, purtarile-i le stiu,
Orice pentru el crez, si iata-l osandit
Sa fie jupuit,
Carnea va ramanea pentru judecator,
Iar labele vor fi pentru jeluitor" e tipic pentru individul infatuat, dispus, pentru a-si masca defectele, sa (aB)uzeze de putere la modul absolut.



Limbajul fabulei, desi lipsit de multe conotatii estetice, e nuantat prin amestecul de neologisme si forme invechite ale cuvintelor. Dominanta stilului lui Alexandrescu in fabule ramane insa oralitatea, marcata in text de dialogul viu al personajelor, de interjectie ("o"), de interogatie s.a. Ca in majoritatea scrierilor de acest gen, autorul realizeaza si aici impresia unei comunicari directe intre povestitor si lector, prin folosirea formelor verbale si pronominale de persoana
plural, intr-un joc subtil:

"Calitatile noastre () Ne sunt adesea in lume reprosate".
Se induce, astfel, iluzia unei complicitati dintre autor si lector in extragerea sensurilor morale ale naratiunii.

Stilul concis, veridicitatea dialogului, ritmul alert al versurilor cu masura inegala inlesnesc transmiterea mesajului educativ al fabulei intr-o maniera placuta si demonstreaza, in acelasi timp, virtutile scriitoricesti ale lui Alexandrescu.

Poeziile poetului Grigore Alexandrescu