Menestrel trist, mai aburit
Ca vinul vechi ciocnit la nunta,
De cuscrul mare daruit
Cu pungi, panglici, beteli cu funta,
Mult indaratnic menestrel,
Un cantec larg tot mai incearca,
Zi-mi de lapona Enigel
Si Crypto, regele-ciupearca!
- Nuntas fruntas!
Ospatul tau limba mi-a fript-o,
Dar, cantecul, tot zice-l-as,
Cu Enigel si riga Crypto.
- Zi-i menestrel!
Cu foc l-ai zis acum o vara;
Azi zi-mi-1 strans, incetinel,
La spartul nuntii, in camara.
*
Des cercetat de padureti
In pat de rau si-n huma unsa,
Imparatea peste bureti
Crai Crypto, inima ascunsa,
La vecinic tron, de roua parca!
Dar printre ei barfeau buretii
De-o vrajitoare manatarca,
De la fantana tineretii.
Si rai ghioci si toporasi
Din gropi ieseau sa-l ocarasca,
Sterp il faceau si naravas,
Ca nu voia sa infloreasca.
In tari de gheata urgisita,
Pe-acelasi timp traia cu el,
Lapona mica, linistita,
Cu piei, pre nume Enigel.
De la iernat, la pasunat,
In noul an, sa-si duca renii,
Prin aer ud, tot mai la sud,
Ea poposi pe muschiul crud
La Crypto, mirele poienii.
Pe trei covoare de racoare
Lin adormi, torcand verdeata;
Cand langa san, un riga span,
Cu eunucul lui batran,
Veni s-o-mbie, cu dulceata:
- Enigel, Enigel,
Ti-am adus dulceata, iaca.
Uite fragi, tie dragi,
Ia-i si toarna-i in puiaca.
- Riga span, de la san,
Multumesc Dumitale.
Eu ma duc sa culeg
Fragii fragezi, mai la vale.
- Enigel, Enigel,
Scade noaptea, ies lumine,
Daca pleci sa culegi,
Incepi, rogu-te, cu mine.
- Te-as culege, riga bland
Zorile incep sa joace
Si esti umed si plapand:
Teama mi-e, te frangi curand,
Lasa. - Asteapta de to coace.
- Sa ma coc, Enigel,
Mult as vrea, dar vezi, de soare,
Visuri sute, de macel,
Ma despart. E rosu, mare,
Pete are fel de fel;
Lasa-l, uita-l, Enigel,
In somn fraged si racoare.
- Riga Crypto, riga Crypto,
Ca o lama de blestem-
Vorba-n inima-ai infipt-o!
Eu de umbra mint ma tem,
Ca daca-n iarna sunt facuta,
Si ursul alb mi-e varul drept,
Din umbra deasa, desfacuta,
Ma-nchin la soarele-ntelept.
La lampi de gheata, supt zapezi,
Tot polul meu un vis viseaza.
Greu taler scump cu margini verzi
De aur, visu-i cerceteaza.
Ma-nchin la soarele-ntelept,
Ca sufletu-i fantana-n piept,
Si roata alba mi-e stapana,
Ce zace-n sufletul-fantana.
La soare, roata se mareste;
La umbra, numai carnea creste
Si somn e carnea, se dezumfla,
Dar vant si umbra iar o umfla
Frumos vorbi si subtirel
Lapona dreapta, Enigel,
Dar timpul, vezi, nu adasta,
Iar soarele acuma sta
Svarlit in sus, ca un inel.
- Plangi, preacuminte Enigel!
Lui Crypto, regele-ciupearca.
Lumina iute cum sa-i placa?
El se desface usurel
De Enigel,
De partea umbrei moi, sa treaca
Dar soarele, aprins inel,
Se oglindi adanc in el;
De zece ori, fara sfiala,
Se oglindi in pielea-i cheala.
Si sucul dulce inacreste!
Ascunsa-i inima plesneste,
Spre zece vii peceti de semn,
Venin si rosu untdelemn
Mustesc din funduri de blestem;
Ca-i greu mult soare sa indure
Ciupearca cruda de padure,
Ca sufletul nu e fantana
Decat la om, fiara batrana,
Iar la faptura mai firava
Pahar a gandul, cu otrava,
Ca la nebunul riga Crypto,
Ce focul inima i-a fript-o,
De a ramas sa rataceasca
Cu alta fata, mai craiasca:
Cu Laurul-Balaurul,
Sa toarne-n lume aurul,
Sa-l toace, gol la drum sa iasa,
Cu masalarita-mireasa,
Sa-i tie de imparateasa.
