Riga Crypto si Iapona Enigel - comentariu Ion Barbu

Integrata de Ion Barbu intr-o a treia etapa a creatiei sale, definita ca "o incursiune in sfanta raza a Alexandriei", unde "sensul feminin al Luceafarului" isi are locul alaturi de "tema transcendenta din jazzband pentru nuntile necesare, balada imposibilei nunti dintre Riga Crypto si lapona Enigel isi reveleaza un sens initiatic, "de un elinism de decenta", nu "ermetic", ci hermetic in adevaratul sens al termenului.



Similitudinile sugerate de Ion Barbu, in "sensul feminin al Luceafarului", cu poemul eminescian exista atat in plan tematic, in "meditatia asupra ticluirii si aventurii Fiintei", cat si in plan compozitional, unde eposul se imbina cu liricul.

Cadrul medieval, indicat de prezenta "menestrelului", deschide calea unui epos-balada si epopee. Povestea nuntii imposibile este "zisa" in cadrul unei nunti reale, amintind de tehnica "povestirii in rama" din Decameronul lui Giovanni Boccaccio sau de cele O mie si una de nopti din Orient. Starea de spirit ce insoteste interpretarea baladei "la spartul nuntii, in camara" este "tristetea", caracteristica nuntilor barbiene. Nunta, clipa a zamislirii, care presupune insa si un sacrificiu, este insotita de plansul fecioarei ingropate, Core-Persefone din Marile Eleusinii. Increatul pur, simbolizat de fecioara-samanta ingropata de Eleusis, trebuie sa moara (sa coboare in HadeS) pentru a da nastere formelor vietii, caci "vinovat e tot facutul,
Si sfant, doar nunta, inceputul".
La "spartul" unei nunti reale, rostirea povestii imposibilei nunti dintre lapona Enigel si Riga Crypto intregeste atmosfera de mister, de ritual initiatic si de grea tristete cosmica, apasand asupra unui astfel de moment crucial din existenta marii Fiinte.

Cadrul baladei interpretate de "tristul menestrel" este acela al unui basm, atemporal, descins din lumea lui "A fost odata ca niciodata".
Lumea Rigai Crypto, numit "Crai" asemenea "crailor" din basme, este o lume a obscuritatii, a umbrei si umezelii din sanul pamantului-mama, "impudica Cybele", divinitate tutelara in poezia lui Ion Barbu. Numele "Crypto" este legat de "inima ascunsa" a "Craiului" poienii, ale carui aspiratii raman enigmatice si pentru "semenii sai":

"Dar printre ei barfeau buretii
De-o vrajitoare manatarca,
De la fantana tineretii" si despre faptul ca Riga ramane "sterp", nevoind sa "infloreasca".


Enigmaticul Riga Crypto este universul inchis in sine, intors asupra sa insusi, materia cufundata in somn, opusa principiului activ pe care il reprezinta energia solara si, prin aspiratiile sale catre soare, mica lapona Enigel, a carei lume se caracterizeaza tocmai prin miscare, prin iesirea din sine, din tinutul gheturilor spre lumina soarelui. in poezii barbiene precum Banchizele sau Umanizare, atractia nordului catre sud, a gheturilor polare catre discul torid al soarelui este una dintre "axele astrale" initiatice din aventura Fiintei cosmice.



"Muschiul crud" al poienii umbroase unde este rege Crypto reprezinta un loc al ispitei pentru lapona Enigel aflata in drum spre soarele sudului. Cuprinsa de un somn magic, Enigel il va intalni pe Riga Crypto in acest spatiu oniric, intr-un con de umbra al gandirii treze, a spiritului. Este singurul spatiu in care doua principii diferite, materia vegetativa, reprezentata de Riga Crypto, si spiritul activ al gandirii treze, reprezentat de Enigel, se pot intalni.

Sensul initiatic al baladei, superior celui al unei povesti "pitoresti", se releva in raspunsul pe care "lapona mica, linistita" il da celor trei chemari ispititoare ale "regelui ciupearca", asemanatoare chemarilor magice ale Catalinei din Luceafarul eminescian. Ispita somnului si visului compensator, in umbra poienii (si a gandului treaZ), este o treapta initiatica pentru faptura umana ce-si urmeaza drumul spre soare. Prin rezistenta in fata ispitei, Enigel devine adevaratul erou al baladei, ce va parcurge etapele nuntii alchimice dincolo de cercul Venerei (al materiei reprezentate de Riga CryptO), de cercul disociativ al lui Mercur, "In camara Soarelui / Marelui / Nun si stea", dupa cum este prezentat in Ritmuri pentru nuntile necesare.



Insa pentru faptura de umbra si huma a Rigai Crypto aceasta dorinta de a-si depasi conditia iesind in intampinarea Soarelui, pe urmele lui Enigel, devine o vina tragica, un hybris. Divinitatea solara, "mire si nun", initiator pentru Enigel, pedepseste nemilos incercarea Regelui poienii de a-si depasi conditia: Crypto devine ciuperca "nebuna", otravitoare. Pentru el sensul initiatic al ritualului este negativ, "suflelul-fantana" devine "otrava", iar roata solara, luminoasa si binefacatoare pentru Enigel devine roata de foc ucigatoare pentru Riga Crypto.



"Sensul feminin al Luceafarului" este un reper integrat in procesul marii nunti cosmice prezente in Ritmuri pentru nuntile necesare, un ciclu poetic descinzand din "sfanta raza a Alexandriei", patria ritualurilor ezoterice, ale mortii si renasterii, privita ca sursa a cunoasterii oculte in Grecia, "pura ipoteza morala" evocata de opera barbiana.

Stilul acestei creatii este specific etapei Uvedenrodelor, cultivand o muzicalitate interioara a poeziei, ca expresie a ritmurilor universale, a "euritmiei" cosmice, opusa acelei sonoritati superficiale ce caracterizeaza "poezia lenesa" a "pastisului folcloric".
Astfel, aparitia laponei Enigel este subliniata de rima in "el", a carei sonoritate cristalina sugereaza lumea gheturilor din care porneste eroina:

"Pe-acelasi timp traia cu el / Lapona mica, linistita
Cu piei, pe nume En/gel".
Dimpotriva, sonoritatea inchisa a vocalei u evoca locul tainic, misterios al umbrei unde isi are salasul Regele Crypto:

"Prin aer ud, tot mai la sud,
Ea poposi pe muschiul crud".


Imaginile oximoronice incifreaza si plasticizeaza in acelasi timp elemente-le-cheie ale baladei:

"Lampile de ghiata" ce vegheaza in iarna lumea nordului de unde pleaca Enigel reprezinta cei doi poli ce-i definesc existenta: gheata existentei de zi cu zi si lumina la care poporul sau aspira necontenit in visele sale privitoare la soarele binefacator. (R. I.)

Poeziile poetului Ion Barbu