| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
In vie de Tudor Vianu Eu vin la tine-n vie : te rog sa ma primesti. Iti voi culege via si-ti voi propti butucii, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Omul profilat pe cer
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Ion Caraion
|
|||
Referate / Comentarii |
|||
| Omul profilat pe cer avea umerii aspri, raniti, mersul infricosator si-un par negru, ierbos, crescuse enorm ca o zapada polara, ca o inundatie marina, laolalta cu minereurile pamantului, cu sangele lui subteran, in care au putrezit radacini in care s-au inecat femei in care au venit sa moara carbonizate pasarile din fundul lumii; gonite din cuiburi si de pe vapoare, au venit sa moara pasarile Sudului. Printre materii anorganice, printre vizuini salbatice si plante mergea urias ca o mie de blocuri puse sa mearga, ca o mie de soldati trimisi sa se omoare, ca o mie de prizonieri intorsi din razboi, ca o mie de muncitori chemati Ia fabrica. Femei inalte deschideau usile cu azima, copii cu fructe veneau la poarta, dobitoace paroase isi lingeau puii si sangele negru, sangele pamantului bolborosea prin carnea rupta, prin aer, intors catre omul profilat pe cer. Ne ameninta frigul, fabrica mea, si-nsereaza -o inserare cu vertebrele obosite si combustibil consumat. Omul profilat pe cer venea din maruntaiele pamantului cu caldura, cu asasinate inedite, cu insule de cadavre plutind pe rezervoare de pacura de la un sat la altul. El avea umerii puternici si vechi, inima grea ca o iarna si niste ochi fantastici, niste priviri incarcate cu miragii. in dimineata brutala ca un pumn ploile au curs paralel cu sangele cu dragostea, cu bucuria, cu iarba. O bucata de paine uitata in cos o cale ferata pe unde nu mai vin trenuri o pensiune din care au plecat ferestrele un copil care se plimba prin curte o mama care nu mai poate sa nasca un stejar cu ghinda cafenie in palma un continent de bucurie o padure de paini o armata de pesteri barboase. Printre pietrele muntelui, printre ape, omul profilat pe cer cat asteptarile lumii crescuse, cat noaptea, cat iarba de mare si tanar ca gleznele ciutei. Cand mergea peste campuri, jivinele sesului ii ascultau pasii - erau siguri si tari ca viata din arterele lui. intre oameni si-ntre campuri luna a stat ca o mina electrica, plante de smoala fosneau in aer frumos si se facea cateodata noapte in noi. Omul profilat pe cer s-a uitat in pamant - pamantul semana cu toamna -Daramati orasul acesta, in care nimic nu mai e sigur -spuneau trecatorii, uitandu-se-n urma. A fost o seara tulbure. Departe s-au auzit mitraliere. Veneau. Pe branci! in coate!! Acuma!!! - Dimineata ca o sarma ghimpata s-a oprit in pieptul omului profilat pe cer. El se uita in pamant - pamantul semana cu toamna - si nu mai vorbea nimeni. Pe urma, tarziu, s-au auzit mitralierele in oras |
|||
Pune poezia Omul profilat pe cer pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |