Aci sosi pe vremuri - comentariu Ion Pillat

"Gratioasa, miscatoare si indivizibila paralela intre doua veacuri, inscenare care incanta ochii si in acelasi timp simbolizare a uniformitatii in devenire" (C. CalinescU), Aci sosi pe vremuri e considerata capodopera lirica a lui Ion Pillat. Ea face parte din volumul Pe Arges in sus (1923).



Doua imagini stau fata in fata, ca in oglinda, trecut si prezent, in articulari simetrice, ca si cum un cuplu ar reitera povestea altuia. Casa bunicilor inchide in ea un timp incremenit in ipostaza de amintire nostalgica:

"ta casa amintirii cu-obloane si pridvor,
Paienjeni zabrelira si poarta si zavor".
Tablou de epoca, in culori delicate si contururi vagi, al unui spatiu deschis catre zarea condusa de plopi acum imbatraniti. Aici descinderea tinerei Calyopi in ,berlina leganata prin lanuri de secara", purtand larga crinolina, e intampinata de bunicul indragostit, romantic, nerabdator. Sub luna, cuplul e predispus lirismului si tanarul recita iubitei versuri clasice:

"Privind cu ea sub luna campia ca un lac,
Bunicul meu desigur i-a recitat Le lac.
Iar cand deasupra casei, ca umbre berze cad,
ii spuse Zburatorul de-un tanar Eliad".
Livrescul face parte din recuzita acestei poezii de evocare si atmosfera, sensibila comunicare intelectualizata de emotii. Tacuta, iubita cu ochi albastri face parte dintr-un basm romantic al iubirii ideale. Marcata de bataia clopotului, departe, "in turnul vechi din sat", fixand momentul si eternizandu-l, intalnirea e ca o efigie a trecutului, repetabila acum, in prezentul evocarii.



Meditatia pe tema curgerii timpului separa cele doua imagini superpoza-bile:

"Ce straniu lucru: vremea! Deodata pe perete
Te vezi aievea numai in stersele portrete. II Te recunosti in ele, dar nu si-n fata ta,
Caci trupul tau te uita, dar tu nu-l poti uita" Asadar, in timp, ni se pare ca oglinda ne insala si ca portretul nostru de tinerete e cel care nu minte. Ca si cum omul nu si-ar recunoaste varsta si ar refuza sa-si asume batranetea.



Cuplul de "azi" e parca reinvierea imaginii de demult a celor doi tineri:

"Ca ieri sosi bunica si vii acuma tu:
Pe urmele berlinei trasura ta statu. II Acelasi drum te-aduse prin lanul de secara.
Ca dansa tragi, in dreptul pridvorului, la scara".


Aceeasi experienta, alte fiinte. Identitate si diversitate: asemeni si totusi diferite, aceste cupluri sunt imaginea simbolica a existentei:

"Cu berzele in-tr-insul amurgul se opri"

Imagini superpozabile sugereaza aceasta idee a repetitiei si unicitatii: campia ca un lac, prezenta lunii, berzele, tacerea iubitei, versurile recitate de indragostit cu ton romantic, clopotul



Refren nostalgic, melancolic, sunetul grav al clopotului e semnul departarii, zvonul de departe al nuntii sau al mortii, adica unitatea contrariilor, identitatea lor. Versul singular de la final subliniaza aceasta idee a poemului.

In nota elegiaca, melancolie, seninatate si lirism regasim atributele unui discurs poetic discret despre trecerea fara intoarcere a timpului.

Poeziile poetului Ion Pillat