Din ciclul Florica al volumului Pe Arges in sus numeroase poeme au turnura de pastel. Tematica si sensibilitatea poetica a lui Ion Pillat sunt nuantate de atitudinea apolinica si dionisiaca in acelasi timp, intr-un discurs plastic si de o expresivitate care asociaza nostalgicului seninatatea si armonicul.
Rupt parca dintr-un discurs mai amplu, creator de atmosfera, pastelul In vie are toata recuzita de sursa romantica ce tine de poetica simturilor: parfumul, aromele, culorile, dinamica ascensionala, sonoritatea ritmica a unui timp / anotimp al rodului.
Voluptatea defineste un spatiu rotunjit in miezul unui fruct urias, o toamna "pe rod", un amurg in culori calde, aromand de parfumul fructelor. Pastelul lui Pillat (spre deosebire de cel al lui AlecsandrI) e un tablou sufletesc, o "pictura parfumata" (C. BacoviA) de trairi volup-tuoase, spectacol viu si atins de magia timpului curgator.
Garnitura fructelor intinse ca pe o tipsie enorma completeaza imaginea compusa a viei:
"Tot mai miroase via a tamaios si coarna,
Mustos a piersici coapte si crud a foi de nuc" Zborul sitarilor spre alte veri si toaca batand incet in inima sunt variatii pe tema timpului curgator. Dar poezia este, in ansamblul ei si prin multiple detalii, expresia savurarii locului drag, familiar al tezaurului de la Florica. Daca toamna e anotimpul tristetii stingerii, el aduce totusi bucuria simturilor, incantarea si betia dionisiaca.
Fenomenele isi imprumuta atributele:
"soarele de aur da-n parg ca o gutuie", "prin foi lumina zboara ca viespi de chihlimbar".
E un transfer care unifica partile intregului, incat si fiinta omeneasca preia ritmurile exterioare, dupa ce a reflectat spectacolul naturii:
"aud
- Ecou ce adormise si-a tresarit deodata - / in inima cum prinde o toaca-ncet sa bata,
Lovind in amintire ca pasarea-n agud".
Cromatic, pastelul e dominat de galben si rosu, culori ale rodirii, dispuse elegant ca intr-o opera de arta: .Cu galben si cu rosu isi coase codrul ia", lumina ca viespi de chihlimbar si soarele de aur parguit ca o gutuie sunt nuante din aceasta paleta.
Voluptatii simturilor poetul ii asociaza voluptatea expresiei. Epitetului sugestiv, uneori sinestezic (via miroase mustos, crud), i se alatura metafora (trenul - omida neagra; codrul isi coase ia in culorI) si comparatia plastica (soarele ca o gutuie, lumina zboara ca viespi, tocalia ca un ecou al toamnei, toaca lovind in amintire ca pasarea-n aguD).
Unele imagini se apropie de "puterea* simbolului, concentrand semnificatii reiterate din semantica romanticilor: tocalia, toaca - simbol al ritmurilor trecerii. Implicarea eului liric in peisajul autumnal, schimbarile de ritm sau cursivitate (ca in versul 13), paralelismul sintactic, lexicul usor arhaizat tin tot de o estetica a unui moment de tranzitie in poezia romaneasca.
Acest pastel incantator exemplifica definirea ca "pictor al atmosferei si luminii" pe care i-a facut-o poetului Tudor Vianu. Peisajul sau este o opera de arta, expresie a unei atitudini meditative, contemplativ-elegiace, dar senine, depasind intentia descriptiva.