Ploi de martie, tragedie citadina, arborii isi fac semn ca surdomutii. Pentru spectacolul de adio plangeti lacrami de faina printre sonerii, lumina, de Sfantul Bartolomeu al afiselor.
Dinspre bariere noaptea vantuie, -treci intre cristale, feerica, deci,
pe rugul tau launtric rastignita, in dara farului, snop imponderabil, cu echipaj, pe pneu rostogolit.
Si s-au aprins stelarele vitrine, cumplit se stramba Negrul la volan, inghite felinarele unul cate unul, la intrarea in teatru, va dansa, va dansa.
Nu ma vezi, sufar, sub tilindrul inutil.
|