Ora fantanilor - comentariu Ion Vinea

Caz unic in literatura romana, Ion Vinea, desi s-a format in climatul spiritual interbelic, un climat marcat de recurente simboliste si tumulturi avangardiste, a debutat editorial abia in anul mortii, 1964. Titlul unicului volum antum a fost stabilit inca din 1938, cand grupajul poetic publicat in revista "Viata Romaneasca" purta mentiunea:

"Din volumul Ora fantanilor (1915-l925) care va aparea la Editura Fundatiilor Regale".




Cel pentru care literatura devenise o problema nu doar de imaginatie, ci mai ales de constructie, nu a facut altceva decat sa isi "construiasca" la nesfarsit Cartea unica, de mare unitate si coerenta. Antinomia expresiva a liricii sale se exprima, in fapt, prin miscarea oscilanta intre fascinatia htonica si aspiratia uraniana. Tensiunea poetica se produce, cu alte cuvinte, la impactul dintre cultul pamantului si celebrarea imensitatii astrale. Motivul fantanii, repetat cu obstinatie in fruntea tuturor proiectelor de volum de la 1938 incoace, semnifica deopotriva relevarea tainelor pamantesti si oglindirea acelora celeste. Nu vad de ce metafora titulara este pusa de autoarea editiei critice (E. Zaharia Filipas) pe seama inrauririi lui Henri de Regnier, atata vreme cat fantana reprezinta una dintre emblemele specificului romanesc. Ion Vinea nu era poetul care sa-si centreze poezia de o viata in jurul unei metafore intamplatoare sau preluata de aiurea.



Principiul poetic ordonator transpare din poemul titular al cartii singulare, asezat in deschiderea ei, dar precedat, simbolic, de alt poem cu titlu simptomatic, Destin. Aceasta arta poetica de factura simbolista a fost publicata initial in revista "Viata Romaneasca" (nr. 10/1938) sub o titulatura mai explicita, non-metaforica, Vesper. Aici, precum in alte poeme inrudite, universul spatial este conceput de Ion Vinea ca o dispunere pe verticala, sub semnul aspiratiei cosmice. Oricat de fortata poate sa para comparatia, cred ca Vesper constituie o replica peste timp la Sara pe deal eminesciana, marcand generic trecerea de la romantism la simbolism. Valea si bolta senina din poezia lui Eminescu sunt substituite la Vinea cu marea si fantanile lunii. Iar dealul concret, inteles ca ax al universului, isi afla corespondenta intr-un spatiu abstract al puritatii originare. Renuntand la titlul initial, de pastel, poetul interbelic se orienjeaza catre poezia de cunoastere, echivaland ora fantanilor cu timpul creatiei. "Ora de linisti stelare" este propice contemplatiei meditative si presupune sensul cautarii izvoarelor / inspiratiei. Cele trei unitati strofice cvasi-independente sunt expert ordonate in jurul motivului coagulant, i-as spune trivalent:

"fantana" marina (apa vietii si, implicit, a creatieI), fantana memoriei si fantana cerului. Secventele vizunii poetice sunt organic intretesute: pastelul vesperal de la marginea marii, evocarea inocentei paradiziace cu ajutorul amintirii, dualismul angelic - demonic sau uranian si htonic - figurand tentatiile spiritului obsedat de ordine si simetrie.



In prima strofa, incifrarea conceptuala a starii de contemplatie care asigura accesul spre lumea imaginara {"clar semn de lumi fara nume") aminteste de arta poetica barbiana a jocului secund, Din ceas, dedus Subiectul liric se afla pe malul marii (denumita macedonskian ThalassA), nutrindu-si viziunea din perspectiva netarmurita. Semnificativ este faptul ca si la Ion Barbu apare "figura" marii cu functie armonizatoare ("Si cantec istoveste: ascuns, cum numai marea"). Dar in poemul lui Vinea primeaza atmosfera sufleteasca (incandescenta) sugerata prin elemente ale stingerii si tacerii. Largul marii are culoarea "ambrului" (un chihlimbar galben, folosit la confectionarea obiectelor ornamentalE) si a focului care se stinge; valurile marii se linistesc {"Thalassa-n ritmuri apune"). Pe acest fundal sunt proiectate imaginile amintirii din strofa a doua. Toate aceste imagini ale puritatii izvorasc aievea din "sufletul-fantana": ecouri ale vocilor "sfant de curate", ochii si fruntea "pure", cugetul "curat".
Iar clopotele "leganate" acompaniaza sonor nuntirea cosmica. in strofa ultima, dimensiunea verticala a aspiratiei este sugerata prin formula oximoronica a fantanilor lunii. "ingerul" ordonator se confrunta finalmente cu fortele tenebrelor {"umbre", rugi "netalmacite si sumbre"). Explorand adancimile necunoscute, poetul aproximeaza o lume presimtita doar prin durerea cauzata de primejdia demonica. Ion Vinea armonizeaza in Ora fantanilor poetica amintirii cu poetica vagului, conturand o atmosfera lirica dominata de simboluri ale declinului (sunete stinse, soapte, ecoul clopoteloR) sau ale spontaneitatii si inspiratiei (Thalassa, fantanA).



Ora "fantanilor" desemneaza, in fond, ceasul in care spiritul oscileaza intre aspiratia catre absolut si tentatia regresiunii temporale sau nostalgia puritatii adamice. in jurul motivului emblematic - fantana -, prin notatii fugare si aluzii aparent spontane, dar savante, se creeaza spatiul simbolist al sugestiei si nuantelor. Muzicalitatea versurilor e asigurata nu doar de ritmul interior, ci si de utilizarea retorica a aliteratiei (ambru, umbre, sumbrU).

Poeziile poetului Ion Vinea