Ca seria spre fund sa fie calma Sunt scoase usile din loc in loc. Aduna-ti umerii cei reci sub palma, Ramai alaturi, sa privim din toc.
E verdele gradinii primavara inviorat cuminte, din brocart, Si scoica venusina cu ghitara Inchisa-n ea de-un Odiseu de cart,
E purpura adanca-n draperie Cu fluturi de email in cute-ascunsi Si mantii de prelati plecati sa fie In reci bazilici de pontife unsi,
E galbenul spatarelor de jeturi Cu bumbi albastri in retea dispusi, Din glastre cafenii cand suie ceturi
Si scartaie-n peizaje carabusi,
E capa de matase violeta Nepasator rasfranta pe sofa. Cand asteptarea inlemni, secreta Capacul cu pastori, de besactea,
Este sideful spart peste platouri Adus de caravele din ocean, E-un alb vesmant inabusind ecouri Din catedrale, la sfarsit de an,
E marele chivot portocaliu Cu sfinti de sange presarati in stea Si poarta-n miez. Maneru-i negru-l tin Din rasputeri: il trage careva,
E ultima in care apoi zac Culorile din fiece odaie. O scena de irozi cu varcolac, impreunarea lor, in mijloc, taie.
|