Vis cu bufon - comentariu Leonid Dimov

Pentru a elimina orice indoiala asupra orientarii sale decise spre onirism, Leonid Dimov publica in 1969 o Carte de vise. Insolita carte de atmosfera fantastica reuneste o serie de poeme-vise dedicate unor fiinte umile (Vis cu institutoare, Vis de mahala, Vis cu militaR), unor vietati rare (V/s cu licorn, Vis cu paserile musca) sau, pur si simplu, unor stari de gratie (Vis septentrionic, Vis cu levitatiE). in Vis cu bufon, subiectul contemplarii poetice este .bufonul unui rege mort cu zile" intruchipat dintr-un veac indepartat. Poemul a fost inclus in primul dintre cele trei cicluri omogene ale Cartii de vise, intitulate gradat: Hipnogogice, 7 proze si ia capatul somnului.



Consecvent cu principiul afisat al proiectarii oniricului in cotidian, poetul fixeaza un loc public banal pentru spectacolul existential care urmeaza. intr-o dimineata senina oarecare, se afla in cofetaria unui oarecare oras de munte din geografia europeana ("orasul climateric cu insusiri alpestre").



Dar atmosfera tihnita din cofetaria care evoca spatiul intim al copilariei fericite este scurtcircuitata de un fenomen bizar:

"Au explodat ciudat prajiturile din vitrina".
Ciudatenia deriva din transformarea miraculoasa a prajiturilor "intr-un glob de lumina", diferentiat colorate. Urmeaza, in fapt, o explozie de culori in globuri luminoase: prajiturile de ciocolata - in culoare "intunecata"; prajiturile de capsuni - in roz; iar cele cu fistic - in verde si galben. Subiectul liric redescopera astfel varsta candorilor, retraind bucuria copilului de altadata ahtiat dupa dulceata prajiturilor. Locul cotidian (cofetariA) devine pe nesimtite un loc magic, unde se poate intampla orice, peste limitele realului. Dar aici, ca mai peste tot in lirica lui Leonid Dimov, Dialectica varstelor - chiar asa intitulandu-se un volum din 1977 - functioneaza ca principiu poetic al escamotarii limitelor temporale. Enumerarea parnasiana a dulciurilor colorate este intrerupta de revenirea la varsta maturitatii, pusa sub semnul (usor ironic:

"bineinteles") obsesiei mortii:

"Si asa mai departe.
Eu ma gandeam, bineinteles, la moarte".


Primul eveniment oniric - "explozia" prajiturilor - anunta de fapt al doilea eveniment care bulverseaza ordinea realului, mai dens in simboluri: aparitia bufonului. O intrupare tragica, si el in relatie cu moartea, fiindca a fost bufonul unui rege disparut inainte de vreme:

"Cand a intrat sunand din clopotei, pe rotile,
Bufonul unui rege mort cu zile,
Mort subit
Pe cand plutea de placere printr-un veac varuit".
Prin definitie, bufonul care intretine buna-dispozitie a regilor ilustreaza cealalta fata a realitatii, reprezentand "o parodie a persoanei, a eului, care dezvaluie dualitatea fiecarei fiinte si propria sa fata de mascarici" (cf. Dictionar de simbolurI). Prin libertatea pe care i-o confera rolul de mascarici, el poate sa dezvaluie adevaruri ascunse, sa submineze aparentele, sa critice si sa ridiculizeze slabiciunile morale. Aparent slugarnic si vulnerabil, bufonul constituie reversul lumesc al constiintei ironice. Nu altfel apare in fata poetului, intr-un gen de portret robot al bufonului dintotdeauna:

"Bufonul nostru numai catifea
Si pe dinauntru si pe dinafara,
Un vulpoi de carpa cu coada usoara.
Se misca degeaba, exista fara sa fie,
Era - daca vreti - o filozofie.
Toata lumea se facea ca nu-l stie,
Ca nu-l vede cand se stramba in spate
Si presara boare tulbure pe linguritele plate" Mascandu-si cu viclenie intentiile sub vesmintele catifelate, bufonul care exprima cruda filosofie a vietii pragmatice este ocolit sau ignorat de semenii sai care ii suporta giumbuslucurile.



Parodia eului (prin introducerea bufonului in contexT) afecteaza in acest punct ipostaza poetica in sine. Eul dual ai poetului se demasca, lasand sa se manifeste in voie un gurmand, sub semnul alienarii:

"Am inceput atunci sa mananc in cascade
Cataifuri, baclavale, rulade,
Simteam in juru-mi umede boturi,
inghiteam in nestire bezele, piscoturi
Si cresteam, ma umflam ca un aerostat
Cu bube dulci si diabet zaharat".
Atingand starea de levitatie - un alt poem oniric se cheama chiar Vis cu levitatie - eul pluteste nestingherit prin lumea supranaturala. Versurile finale ("Acolo in muntii limpezi in zarea zmeurie
La masa patrata din cofetarie") marcheaza suprapunerea celor doua planuri (real / imaginaR), accentuand relatia de contiguitate dintre vis si realitate.



In acest Vis - si in altele asemenea -, Leonid Dimov apeleaza la formula alexandrina a distihului (fara sa marcheze strofele ca atarE). El simuleaza, in acelasi timp, clasicismul formelor fixe, dar si naivitatea tiparelor folclorice. Este un mod de a-si pune arta poetica sub semnul simplitatii retorice. Simplificarea discursului poetic este reliefata si de tonalitatea colocviala, decurgand din apelul la expresia uzuala sau interpelarea directa a martorului (cititoruluI) prezumtiv:

"zic ciudat", "dar sa lasam gluma", "daca vreti".
Dar sintagmele rare, epitetele ornate in stil personal (oras climateric, insusiri alpestre, scaune de taciuni, veac varuit, boare tulbure, lingurite plate, muntii limpezi, zarea zme-uriE) denota arta combinatorie complexa a poetului oniric.

Poeziile poetului Leonid Dimov