Un fir de paianjen
Atarna de tavan.
Exact deasupra patului meu.
In fiecare zi observ
Cum se lasa tot mai jos.
Mi se trimite si
Scara la cer - zic,
Mi se arunca de sus.
Desi am slabit ingrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Ma gandesc ca trupul meu
Este totusi prea greu
Pentru scara asta delicata.
- Suflete, ia-o tu inainte.
Pas! Pas!