La mijloc de codru - comentariu Mihai Eminescu

Publicat prima oara in editia Maiorescu a poeziilor eminesciene din 1883, acest text pare sa fie tratat drept cea mai accesibila creatie eminesciana in metru popular. Cantabilitatea si fondul mai putin grav filosofic i-au asigurat popularitatea si i-au asigurat o cariera in manualele scolare.



Dincolo de "lejeritatea" ideaticii, de repetitiile in articularea starii psihice a contemplatorului, poezia aceasta poate fi o poezie a Centrului. Mijlocul codrului, codrul insusi este spatiu exemplar, matricial, imagine a armoniei desavarsite a elementelor naturii si model in lumea terestra al reprezentarilor eternitatii.



Mijlocul codrului centreaza toate formele de viata, toate glasurile padurii. Spatiul luminii, "voios" si viu, sta in vecinatatea imediata a apei: .La mijloc de codru des
Toate pasarile ies
Din huceag de alunis
La voiosul luminis;
Luminis de langa balta
Care-n trestia inalta
Leganandu-se din unde"



Anafora din ultimele cinci versuri ale poeziei, cu repetitia adverbului "si", construieste, pe ideea insistentei si acumularii, un univers al oglindirii. La mijloc de codru e, in ciuda aparentelor, o poezie a lacului. Apa e un simbol receptacul. Ea concentreaza si absoarbe cer si vazduh: luna, soarele, pasarile, stelele si mai ales chipul iubitei.

Paradiziac, acest spatiu misterios, solar si uranic totodata, pare sa anticipeze universul barbian al oglindirii, intalnind zenitul cu nadirul, suprapunandu-le, facandu-le coincidente si anuland, astfel, distantele.

Oglinda magica a apei cu lumina e o deschidere catre tridimensional. Adancul apei "se patrunde" de toate reprezentarile inaltului. intre acestea, chipul "dragei" este si el un reper ceresc, o imagine a imponderabilului, asociere cu absolutul in forma cea mai fireasca si totusi cea mai poetica



Asadar, mijlocul codrului e o poarta de iesire spre absolut:

"La mijloc de codru des
Toate pasarile ies" Primele determinari ale acestui spatiu sunt voiosia si lumina. De aici se comunica in ecou cu lumea stelara unde poetul isi situeaza iubita.



Peisajul e, totusi, straniu. Codrul des ascunde o balta cu trestie, vecinatatea alunisului - indiciu ca elementele sunt simboluri. Leganarea apei e un semn al armoniei si al acordului complet intre elemente, al calmului pulsand de viata.

Lipsita aproape complet de figuri de stil, poezia e expresia unei emotii pure.

Poeziile poetului Mihai Eminescu