Sonete

Referate / Comentarii

• Sonete - comentariu

Dar tot mereu gandesc cum ne iubiram,
Minune cu ochi mari si mana rece.
O, vino iar! Cuvinte dulci inspira-mi,
Privirea ta asupra mea se plece,
Sub raza ei ma lasa a petrece
Si canturi noua smulge tu din lira-mi.
Tu nici nu stii a ta apropiere
Cum inima-mi de-adanc o linisteste,
Ca rasarirea stelei in tacere;
Iar cand te vad zambind copilareste,
Se stinge-atunci o viata de durere,
Privirea-mi arde, sufletul imi creste.
III
Cand insusi glasul gandurilor tace,
Ma-ngana cantul unei dulci evlavii —
Atunci te chem; cantarea-mi asculta-vei?
Din neguri reci plutind te vei desface?
Puterea noptii bland insenina-vei
Cu ochii mari si purtatori de pace?
Rasai din umbra vremilor incoace,
Ca sa te vad venind — ca-n vis, asa vii!
Cobori incet aproape, mai aproape,
Te pleaca iar zambind peste-a mea fata,
A ta iubire c-un suspin arat-o,

Cu geana ta m-atinge pe pleoape,
Sa simt fiorii strangerii in brate —
Pe veci pierduto, vecinic adorato!