Este cunoscuta speculatia conform careia o maimuta dresata sa bata la masina si avand la dispozitie infinitatea timpului va reusi, la capatul a multe trilioane de ani, sa reproduca un sonet de Shakespeare. Poemul de fata se refera tocmai la momentul in care maimuta noastra, concentrandu-si eforturile, reuseste, de bine, de rau, sa injghebe acest sonet.
1 Sunt iar indragostit, e-un curcubeu
deasupra chioscului de ziare, statiei de taxi, farmaciei si WC-ului public din
piata galati reprodus pe retina de copii faramati reflectat de sinele verzi de tramvai
strabatute de sentimente electrice, emotii cu aburi si senzatii cu cai e-un curcubeu
pe fiecare patiserie-ntomnata si chiar pe bombeul pantofului meu si fiecare strada pare neobrazat de adevarata. - dar iat-o ca se arata:
dinspre eminescu, intunecand chioscul de dulciuri si vulcanizarea cu zgomotul pe care-l face marea
cu tipatul sfasietor de jupoane, tacheti, cucoane si targoveti, furouri, nervuri
sinucigasi, statii peco stilouri kaveko.
venind in jupa ei frez printre norii ei gri ca si cum tramvaiele s-ar rasturna si firele de beton s-ar zgarci venind pe trotuar ca un policandru cu focul galben, si tandru tandru sucind, sucind tandru din poseta, din ruj, din batista, din oglinjoara, din
maruntis, din abonament si din fese ca oricare dintre alese, sunt iar indragostit e-un curcubeu
in mercedesul galben pe care-l purtai incolacit la gat ca pe-o vulpe erai cea mai frumoasa femeie din lume. povestea vietii tale era cea mai trista din lume inima ta era cea mai trista din lume ochii tai erau neverosimil de tristi barbia ta era fantomatic de trista
tatele tale sub pulovarul bej erau de o tristete, de o langoare limbuta ta era trista piciorusul tau era trist
tristi erau dintii tai albastri, buzele tale satene boabe de lacrimi reproduceau piata galati la tine-ntre gene erai frigida printre ceasornicariile in calduri
erai noii me tangere printre cercei, brelocuri, portelanuri si talgere erai dulce decus meum prelinsa in constiinta mea si-n haina mea de catifea ca
un scrum erai cherchez la femme gata oricand de un dulce bairam de un chef desperat distrugandu-ti esofagul, stomacul, ficatul perlat putregaindu-ti inelele, desprinzandu-ti corneea veneai dinspre eminescu in piata galati si-mi ziceam "ah iata femeia iata haina rosie care-mi place-asa de mult intoarce-te sa te vad, esti fetita de demult da, da, draga mea pe cand peste frunzisele mov un fel de flacara clinchetea
2
imi amintesc: curtea cu gard putred de pe Silistra si stelele orbecaind in oglinda toaletei scoase afara (caci se muta Coca,
nevasta lui Nea Nicu Ba) apoi dimineata curcanul impiedicandu-se de stratul de rosii si de micul gard de
tabla care proteja panselele si Johnny topaind in trei labe, adulmecand cateva foi zoioase din Unchiul Stiopa Militianul
- Doni, Doni! - urlam si ma tavaleam pe jos tarand toate presurile
- Cum zicea Johnny, mama! (il cotonogise unul, Grigore a lui tanti Marioara)
- Aoieu, doaie patou meu!
mai era si un vapor de un metru lungime pe sifonier la Man Catana
pe care nu aveam voie sa pun mana, si cand au vrut sa-mi faca o fotografie
am crezut ca e doctorul, m-am ascuns dupa racitor.
veneau pe la mine Mia Gulia si frati-su. intr-o zi
m-am ars cu fierul de calcat (am si acum semnul)
apoi mergeam la expozitie, aparusera primele creioane cu pasta
costau zece lei
apoi paduri, codri intunecati, insecte cu multe picioare
frunze transparente, butuci cazuti, si din loc in loc poienite aurii, cu zmeura si
clopotei si arici si zgomotul foarte indepartat al ferastraielor electrice si incetul cu incetul s-au dus si martie, si aprilie, si mai iar in septembrie ne-am mutat la bloc si pe mama au dus-o la maternitate trebuia sa dorm dupamasa, carliontii mei ah, doamne! doamne! acum va trebui sa am eu insumi copii doamne, acest troleibuz care ma duce zi de zi la serviciu unde muncesc ca sa-mi pot intinde sira spinarii mele in patul femeii pe care o urasc.
3
bestia dracului se invatase sa suga la cuba libre din acelasi pahar cu mine. il mai pocneam cateodata dar e drept ca in general ii toleram multe
- batrane, da-mi voie macar pana la toaleta.
sau da-mi o tigara, stii, munca, mai ales creatia are nevoie,
nu-i asa, de un stimulent, de pilda Rafa (i-am dat un omei)
- pai vezi?
si iar da-i cu tacanitul ala dement
- inca putin, batrane, si iese o oda cum n-a vazut kansasul, fii atent ce
poanta:
in fine, tipul si tipa
sunt in piata victoriei, langa muzeul antipa
si tocmai cand totul merge tais, merge brici
vine existenta si le spune: hai, dati-i cu sau' de-aici!
- hai, gata, fetita, gata. o sa treaca, toate trec in lumea asta.
- dar mai exista existenta? mai rasar stelele? mai exista orase?
- nu stiu, nu fac politica.
pai atunci hai sa iesim dintre betoanele astea
si, la brat cu mama Natura
cu pletele-n vant sa ne avantam printre dealurile inverzite
printre herghelii, sau pe malul marii
sa respiram briza sarata a stramtorilor
si sa plangem de-atata extaz pe carapacea crabilor
in spuma, in algele baloase, sa ne taiem in scoici
si pescarusii sa ne ciuguleasca de degete
inchipuie-ti, batrane, e primavara!
soarele a iesit peste case ca un purcelus arzator!
buna dimineata, soare!
sarut mana, colt de iarba! bonjur, mugurei!
sa traiti, bijuterie calcinata, zapada ultima!
e nemaipomenit, ciripesc pasarelele!
misuna urechelnitele, au iesit femei frumoase la ambasador!
modele noi! e misto! e okay! e cum nici n-am visat!
norii s-au invalatucit peste bucur obor!
numai azur, e asa de bine, fir-as al dracului!
ah, bata-va norocul, trotuarelor!
a iesit soarele peste vopseaua capotelor!
neata, salut, noroc, servus banca nationala!
fluturasule, cum stai cu prostata?
ah, e okay, militienii sunt ca scosi din cutie!
imi vine sa plang, vitrinelor dragi!
e primavara, primavara!
i-am raspuns:
- batrane draga,
dar nu tine, nu mai tine. nu sunt sigur ca afara mai exista primavara mi-e sa nu gasim o phrynne polifaga.
priveam cum ii licare ochii in blana albastra, cand, brusc, in zidul de plumb din spatele lui se desfacu o fereastra
si prin ea, cu un teribil de sexy glas se ivi o domnisoara de plexiglas. era fara indoiala cea mai frumoasa femeie din lume
covarsita de lenjuri, poleieli, ciotali, cai ferate, papadii, parfumuri, creme si
spume maimutoiul fu mai rapid decat mine sari si ii saruta manusita
aproape de cot - madam, domnisoara, dumneavoastra si tu, voulez-vous? VOULEZ-VOUS?
dar ea privi maimutoiul atat de intens incat parca ar fi vrut sa-i dezghioace scheletul si in oranjada aerului freatic si dens
incepu mismasul, bairamul, harcea-parcea, horinca, gavota, ghiulul, desperarea,
umflatura, surpatura, deselarea, noada, spinarea, banchetul, serbetul, stiletul.
DUETUL
MAIMUTOIUL: - amar da inima mea
ce poci sa mai spui da ea ca nu-i chip sa tie-n sine nice vorba, nici suspine, becisnic sufletul meu da cate ori n-am vrut eu da din pieptul meu sa-l rump, si sa-l dau la cui mi-e scump
ochisori si tu gurita duceti-ma la usita la usita de ietac fiindca altfel seama-mi fa
FEMEIA:
pa, pa, pa, vu, ke, ga, di,
ke, ga, di, vu, ke, zo, ni, voi sa fiu amurezata voi sa fiu si dezmierdata de-un hultan de beizade
cu ochi lungi de peruze de o mutafaraca ghenecolatru sadea pa, vu, ga, di, ke, zo, ni, pa.
MAIMUTOIUL:da-mi-te indata, gingase vergina,
cu pasul usor de gandiri duioase mintea-mi este plina peptul de amor.
FEMEIA:
dac-as fi o hurioara
cu cosita de eben te-as purta ca pe-o comoara, caigi, pana-n eden o gheaura-n luntrea lina care zboara prin bosfor caigi, fos-mu, te-nclina peste sanu-mi rotunzior
MAIMUTOIUL:
cand se face frunza verde eu cant doina prin livede la ciocoi le sar in spete iuiuiu, murgutul meu du-ma unde-i gandul meu mai din vale deciceu
sa-mi vad dulcea puiculita cu paiete pe rochita
FEMEIA:
amice drag, daca pe lume a fost vreodata maretie
daca parfum bogat de roze, cu o bucolica betie inconjura pastori sagalnici si nimfele le ispitea
MAIMUTOIUL:
si stelele daca vreodata de diamant luceau pe bolta si-n suflete era extaza, si-n suflete era recolta arata-ti trupul de nenufar, sa te incant cu lira mea
FEMEIA:
iubitule, mi-e groaza-n asta seara
si chiar la tine-n brate mi-este frig visez ca fug si ca nu pot sa strig in sala vasta cu figuri de ceara
stai langa mine, taci in asta seara visez ca esti de ceara si te strang si tu te moi si eu nu pot sa plang in diorama cu figuri de ceara
MAIMUTOIUL:
lungeste-te, cu cardinali, pe soare la timpul ofilirii, presupus aprinse vai in bucle sa-ti presare lumina arsa, stanga, de apus fii focul de pe lupa, stea exacta lunule balacite in ochean triunghi adeverit, buza compacta gest recuzat, oprit nazarenean
FEMEIA:
frate, cand ma cuprinzi,
cu bratul tau, cu blandul, simt un zvon
din care veac suind in trupul meu
de parca
nu om, ci zeu in brate strang
si-o rumeneala-mi urca in obraji
si patima ce-o scutura zefirul
in sanul nimfei, gales asteptand
s-apara-n crang copita despicata
o simt si eu
asa ti-e sangele de cald, iubite
MAIMUTOIUL:
sa mai manii vecia cu glasul meu firav
sa-ti torn iar hoitu-n rime si-n picuri de laute?
heruvul ce-adastase in tine e bolnav
pe care il zarisem prin carnea ta, si pute.
o vrabie, cu mii de capuse sub aripa, ci numai eu, punandu-ti o mana capatai te-ncondeiai subtire, te aurii in pripa si-o candela-ti pusesem, sa-ti arda la calcai.
- stai, ajunge, lasa-le-ncolo de poezii, ca nu de vorbe proaste imi arde mie.
- pai, nu mai era decat nichita
- oh, doamne, ce am facut din viata mea sunt trista, dragule, vino, dragule, iata, camera s-a intunecat, blana ta luceste ciudat, am febra, simt cum mi se umfla la gat caratele
- mda ai vrea sa-ti multumesc dar in graiul omenesc
cuvintele sunt amestecate cu scenarii si cu bacili si cu vreo tanti in blanuri, de-o zi
- ah! mersi! danke! draguta, da-mi atunci o batista, stii, in seara asta sunt tare trista, da, puiule, din pacate existenta exista, viata Daieste, blana ta intimista inca luceste. Dar eu nu sunt decat o biata femeie, ce poate sa faca o biata femeie?
priveam cum ii lucesc ochii in blana albastra cand deodata in spatele lui se desfacu o fereastra
si femeia de lenjuri, poleieli, crotali, cai ferate, papadii, parfumuri, creme si
spume se rostogoli cu capul inainte in lume
se lati ca un nor purpuriu peste bucurestiul intesat de miliarde de limuzine iar intre mine si maimutoi fumega un sentiment in ruine
- primavarateco, sateno, perdito, si fos mu, voulez-vous?
VOULEZ-VOUS?
4
mama, te-am udat toata cu lacrimile mele mama, ti-am naclait corsajul rochiilor tale cu saliva mea mama, tii minte cand m-ai uitat in autoservire
lasand conservele si borcanele si pungile tale sa ma muste de inima? ochiul tau ma albastrea umpland urias gura gangurilor pe cand ma jucam in spatele blocului sau pe gardul de prefabricate al
centralei electrice dintii tai imi spargeau traheea cand priveam de pe terasa in jos la circulatia de pe stefan cel mare tin minte si acum steaua rosie din varful casei scanteii licarind intre cladirea
televiziunii si moara dambovita ca o pata de sange pe varful unghiei tale
eu te-am iubit cu iubirea celui care nu are nici casa nici femeie nici bani si care iti ajunge abia pana la coapsa mama, tu m-ai tinut foarte strans intre cangile tale
la fel de strans ca pe masina de cusut, televizorul si scaunele de bucatarie dar pielea mea vanata te-a tinut si ea foarte strans orasul in care ai aruncat odata un pumn de pieliti si mucilagii sclipeste acum ca un clopot de bule de aer el m-a vazut infasurat in carpe si-n glicerina, insurubat de socluri,
halucinat, iubitor si timid, si apoi infofolit in nimic, mama, nu suge tot ce curge prin tevaraia corpului meu
barbatul tau ti-a scapat printre degete ca un peste subtire si transparent
l-ai vazut pe rand lacatus, contabil, ziarist si economist
si apoi, complet albit, lasand totul balta
carand rupturi de paianjen prin birturi
ah, mama, mama, am sa ma ghemuiesc cu genunchii la gura pe rundul
vreunei balti, sub curcubee de motorina lipit de vreun fir de iarba cu o boaba de bale caci am tinut la tine cu inconstienta, cu obstinatie si cu spasm dar tu m-ai intrebat daca vreau sa intru-n maturitate? ah, doamne, si acest troleibuz care ma duce zi de zi la serviciu unde muncesc ca sa-mi pot intinde sira spinarii mele in patul femeii pe care o urasc.
5 Sunt iar indragostit, e-un curcubeu
deasupra chioscului de ziare, statiei de taxi, farmaciei si WC-ului public din
piata galati reprodus din memorie de scolari deghizati muiat in sinele albastrii, aurii si vernil de tramvai si in sarafanul femeii care erai
dac-au ajuns chiar si pizzeriile sa se intereseze de tine! daca functionezi mai bine decat un motor de gordini! daca treci in tramvaiul 16 printr-o lume innebunitor de iubeata cu poseta de lac in manusi de ata!
daca parul tau fugarit pare un dric aurit, cu geamuri din aripa de musca! daca fusta ta miauna, daca genunchiul tau musca!
daca a trecut toamna si iarna vietilor noastre si am ramas doar doua centuri
pelviene, albastre, suspendate in nori!
daca te tarasti, daca scaperi, daca te descompui, daca zbori! doar daca nu m-ai mai chinui, galeso, apetisanto!
tu nu ai pierdut decat lantisorul de aur atarnandu-ti de cheotori pe aleea circului asfaltata cu pietre scumpe tu nu ai decat doua, doar doua aramii, cilibii, laconice pulpe terminate in coada de vulpe tu esti un fel de parfumerie luata de un fel de macelarie in chirie
de un tip care frange inime de studenti, de o canalie dulce, de un omor gingas
iubito, sunt lesinat dupa sprayurile cu care te dai si mi se face sete de buzunarele tale
si as vrea sa mananc putin ruj de pe buza paharului tau
si sa-ti desurubez cateva lacrimi de sub ochiul tau
doar ca sa-ti arat cat pot fi de rau
cat sunt de negru in cerul gurii.
dac-ai ajuns sa nu mai vii cu nici un pret in camera mea!
daca spui ca razboiul lumilor te plictiseste!
daca nu-ti mai plac prajiturile cu stafide facute de mama!
daca nu-ti mai place mutra arcurilor iesite din patul meu
si zegrasul, si pozele din liceu!
daca ma chinuiesti ca pe hotii de cai!
daca odata vroiai!
caci odata vroiai galeso,
apetisanto!
6 Pentru artist, femeia nu-i femeie ci mai curand ea seamana-a barbat caci harul lui abia atunci scanteie cand de-un suras se lasa fecundat. Abia atunci gandirea sa adanca ramane grea, si plina e de rod cand luntrea i se sparge ca de-o stanca in tandari, de al rochiei izvod. Artistul e-a domnitei lui mireasa si-n grele chinuri naste mintea sa; desi din carnea lui a fost sa iasa, poemul e asemeni si cu ea.
patrunde, deci, din nou in al meu gand,
sa-ti nasc copii, ce n-or muri curand.
|