Spre seara, cand el s-a intors insistent catre ea, aplecat peste masa, vorbindu-i, privind-o atata de grav incat i se schimba incet fata ascultandu-l (si eu, de cealalta parte a mesei, privindu-i) - ochii i se faceau parca mati. Pe urma, incet, ea si-a ridicat mana in care strangea tigara cu voluta disonanta de fum, tipand tacuta un cor de refuzuri, ca al negrilor din magnetofonul din colt - si si-a apasat degetul pe buze privindu-l pe el, si apoi catre mine. Daca am fi facut literatura as fi spus ca afara a inceput sa ninga.
|