O dimineata moarta, sunetele inabusite
in covorul gros, printre mese pustii - si lumina scazuta,
in afara cenusie - dar n-a inceput inca ploaia -
(Sa cobori din camera de hotel, undeva, langa gara,
si sa te plimbi, intr-o dimineata ca asta, pe strazi
pe unde n-ai mai umblat niciodata - si lumina cenusie,
de ploaie care n-a inceput inca - si sa se faca totul astfel
o amintire -) O dimineata moarta, de fapt,
si amintirea e alta - a unei nopti, asezat
la masa din colt, langa scara - (si atunci
luminile foarte scazute - insa flacara orbitoare
dinlauntru - ca si cum atunci de-abia ai fi inteles.
Si apoi, drumul pe niste strazi neguroase, foarte incet
luminate - pe unde, mult mai tarziu, ai vazut-o trecand
la bratul cuiva, si intorcandu-si capul pe umarul lui -
dar asta a fost mai tarziu -) Atunci numai drumul,
si in curtea ingusta, cu un singur pom, ca o stampa,
plansul zvacnind - si spaima ca nu este nimic
adevarat. Si-ti aduci aminte acum, in aceeasi incapere pustie,
de asta - aici e jumatatea de inteles
a clipei cu flacara de atunci. Si intelesul astfel intregit
e doar al luminii moarte de acum - cu oameni tacuti,
pe o strada unde ploaia nu a inceput, nu a inceput, nu a inceput.
|