Seceta a ucis orice boare de vant.
Soarele s-a topit si a curs pe pamant.
A ramas cerul fierbinte si gol.
Ciuturile scot din fantana namol.
Peste paduri tot mai des focuri, focuri
Danseaza salbatice, satanice jocuri.
Ma iau dupa tata la deal printre tarsuri,
Si brazii ma zgarie, rai si uscati.
Por nim amandoi vanatoarea de capre,
Vanatoarea foametei in muntii Car pati.
Setea ma naruie. Fierbe pe piatra
Firul de apa prelins din cismea.
Tampla apasa pe umar. Pasesc ca pe-o alta
Planeta, imensa, straina si grea.
Asteptam intr-un loc unde inca mai suna,
Din strunele undelor line, izvoarele.
Cand va scapata soarele, cand va licari luna,
Aici vor veni in sirag sa se-adape
Una cate una caprioarele.
Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa tac.
Ametitoare apa, ce limpede te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care va muri
La ceas oprit de lege si de datini.
Cu fosnet vestejit rasufla valea.
Ce-ngrozitoare inserare pluteste-n univers!
Pe zare curge sange si pieptul mi-i rosu, de parca
Mainile pline de sange pe piept mi le-am sters.
Ca pe-un altar ard ferigi cu flacari vinetii,
Si stelele uimite clipira printre ele.
Vai, cum as vrea sa nu mai vii, sa nu mai vii,
Frumoasa jertfa a padurii mele!
Ea s-arata saltand si se opri
Privind in jur c-un fel de teama,
Si narile-i subtiri infiorara apa
Cu cercuri lunecose de arama.
Sticlea in ochii-i umezi ceva nelamurit,
Stiam ca va muri si c-o s-o doara.
Mi se parea ca retraiesc un mit
Cu fata prefacuta-n caprioara.
De sus, lumina palida, lunara,
Cernea pe blana-i calda flori stinse de cires.
Vai, cum doream ca pentru-ntaia oara
Bataia pustii tatii sa dea gres!
Dar vaile vuira. Cazuta in genunchi,
Isi ridicase capul, il clatina spre stele,
Il pravali apoi, starnind pe apa
Fugare roiuri negre de margele.
O pasare albastra zvacnise dintre ramuri,
Si viata caprioarei spre zarile tarzii
Zburase lin, cu tipat, ca pasarile toamna
Cand lasa cuiburi sure si pustii.
Impleticit m-am dus si i-am inchis
Ochii umbrosi, trist strajuiti de coarne,
Si-am tresarit tacut si alb cand tata
Mi-a suierat cu bucurie: — Avem car ne!
Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa beau.
Ametitoare apa, ce-ntunecat te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care a murit
La ceas oprit de lege si de datini
Dar legea ni-i desarta si straina
Cand viata-n noi cu greu se mai anina,
Iar datina si mila sunt desarte,
Cand soru-mea-i f lamanda, bolnava si pe moarte.
Pe-o nara pusca tatii scoate fum.
Vai, fara vant alearga frunzarele duium!
Inalta tata foc infricosat.
Vai, cat de mult padurea s-a schimbat!
Din ierburi prind in maini fara sa stiu
Un clopotel cu clinchet argintiu
De pe frigare tata scoate-n unghii
Inima caprioarei si rarunchii.
Ce-i inima? Mi-i foame! Vreau sa traiesc, si-as vrea
Tu, iarta-ma, fecioara — tu, caprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt ii focul! Si codrul, ce adanc!
Plang. Ce gandeste tata? Mananc si plang. Mananc!
In orasul dintre munti —
Ca stirbite stalagmite —
La un an dupa razboi,
Casele ranjeau ranite.
Toamna muntii-nvinetea,
Sevele-nghetau in plante,
Bruma cobora in zori
Peste baligi, diamante.
Douazeci si trei august
Prima-i pomenire vie
Si-a adus-o printre plopi
Mari, de toamna timpurie.
In orasul dintre munti,
Oamenii nu pricepura
Cat de mare-i acea zi
Invalita-n ploaie sura.
Prin noroiul de pe strazi
Defilau numai o suta,
Doar o suta de barbati —
Sub a vantului voluta,
Steagul rosu vuvuia
Printre casele sarace,
Precum flamurile mari
Ale armiilor face.
La feresti se inchinau
Babele ca-n cimitire,
Altii clatinau din cap
Parca a nedumerire,
Altii presimteau sub cer
O schimbare nevazuta,
Si prin ploaie defilau
Cei o suta, cei o suta.
Trec o suta prin r uini,
(Azi sunt parcuri si sunt case)
Trec o suta, cainii bat,
(Azi, motoare zgomotoase)
Trec o suta cadentat,
Stropi de glod pe strai s-anina,
Trec o suta, nouri cresc,
Dar sub nouri e lumina.
Trec o suta — ochi fierbinti,
Buze stranse-nvinetite,
(Pana azi cazura multi
Ori sub ploi, ori sub cutite).
Trec o suta pe asfalt —
Sfichiuiti de ude ramuri —
(Pana azi crescura multi
Din acei ce-au stat la geamuri).
In orasul dintre munti,
Ca o apa-n soare suie
Oamenii pe strambe strazi,
Si-n stindarde vantul vuie.
Ca o inima pulsand,
In multimea desfacuta
Se aud sonor pasind
Cei o suta, cei o suta.
