Nicolae Văcărescu
Nastere: 1786
Deces: 12 oct. 1825, Brasov
Nicolae Vacarescu a fost un poet roman, fiul cel mic al lui Ienachița Vacarescu. De la el au mai ramas cateva poezii erotice, asemanatoare cu cele ale fratelui sau Alecu, un cantec de haiducie in forma populara ("Durda") și un numar de scrisori adresate nepotului sau de frate, Iancu. Scrisorile, redactate intr-un stil incalcit, dominat de o cazuistica sentimentala, conțin și versuri satirice la adresa unor obiceiuri ale epocii (moda, jocul de carți, etc.)
S-a nascut in 1784, din a treia casatorie a lui Ienachita cu Ecaterina Caragea, cea de a cincea fiica a domnitorului Nicolae Caragea.
in 1788 il insoteste pe tatal sau in exil, la Nicopole, de unde revine in 1790.
Ca si multi alti Vacaresti, in spiritul vremii, primeste educatie greceasca si frantuzeasca de la mama sa si probabil de la dascalul Chirchireu, cu care, de altfel, se imprieteneste.
Originalitatea sa consta in accentele folclorice neobișnuite ale cintecului haiducesc Durda, in care se evoca natura reinviata in primavara, apare motivul cucului, exclamațiile populare și invocația catre cal pentru a lua drumul padurii.
Se casatoreste, in 1814, cu Alexandra Baleanu (Luta, Lenuta, Luxandra), cu care va avea o fata, Marita, casatorita cu marele spatar Constantin Dimitrie Ghica, de care se va desparti la 5 iulie 1843. Aceasta devine apoi sotia domnitorului Gheorghe Bibescu. Mosteneste de la tatal sau mosiile Vacarestilor, Baneasa, Tiplicesti, casele din Bucuresti. Dispretuia luxul de factura occidentala. Prefera bucataria traditionala. Urmand traditia familiei, ocupa importante dregatorii: caminar (1815), aga (1818), mare vornic (1820 - 1821). in 1821 se refugiaza la Brasov fiind implicat in evenimentele din aceasta perioada. Documentul din 29 septembrie 1818, atesta porunca data de Ioan Gheorghe Caragea, domnul Tarii Romanesti, lui Nicolae Vacarescu, spre a lua "masurile cuvenite, pentru ordinea si linistea in Principat". Se sublinia ca "la toate acestea, s-ar adauga vrednicia aratata prin experienta, perspicacitatea si zelul Domniei tale in folosul obstei, nadajduim, fiind ca si convinsi ca prea bine va fi pastrata buna ordine si liniste a pietei orasului, ceea ce cade in grija Domniei-tale"1. Intr-un alt document (10 octombrie 1818), boierii Divanului Tarii Romanesti poruncesc agai Nicolae Vacarescu "sa ia masurile cuvenite ca ierarhul Veniamin din Lesbos, care se ascunde probabil Ia manastirea Margineni sa fie gasit si exilat in Moldova (la Bogdanie), pentru siguranta lui personala, fara sa se mai intoarca pe pamantul Vlahiei". Hotararea initiala fusese ca prelatul sa fie exilat dincolo de Dunare. Un loc important in viata sa l-au ocupat evenimentele legate de miscarea lui Tudor Vladimirescu.
Domnitorul Alexandru Sutu, pe patul de moarte, numise pe 30 ianuarie 1821, pentru a conduce tara, o caimacamie compusa din sase boieri, prezidata de mitropolit. Ea instiinta, prin divanul tarii, inalta Poarta despre intinderea rascoalei, solicitand " un brat puternic si inalt". Se hotaraste trimiterea unei expeditii impotriva lui Tudor Vladimirescu. Din oaste faceau parte sarbi si bulgari, lefegii ai statului, condusi de capitanii Iordache Olimpiotul, Ioan Farmache si Hagi Prodan. Comandant suprem a fost numit vornicul Nicolae Vacarescu.
La 12 mai 1815, il mustra pe Iancu, ispravnic de Dambovita: "Satu Bungetu i Vacarestii, au venit la ispravnicat si zisera multime da lucruri impotriva dumitale, si aratand ca priimesc si scazamantul, ce li s-au facut drept mangaiere, a sa incarca, numai sa scape de cererile dumitale cele grele, adica da luare de oameni, da cereri da claca - ce in anul acesta nu e dator a da dumitale satul Bunget, i altele, pentru care sa aratara foarte mahniti si amarati ".
Citeste si:
. O constiinta nationala - nicolae văcărescu
|
|
