Diseara postalionul va trece prin stramtoare Iar noi il vom surprinde la locul cunoscut, intocmai ca pe vremea cand manuiam topoare Si flinte ghintuite. intocmai ca-n trecut.
Azi insa nu de lada cu bani ne vom atinge, Nu de matasuri fine, podoabe sau gateli, Nu vom umbla prin punga rotunda ca o minge Si nici prin buzunare cusute-n captuseli.
Azi nu ca sa ne-nfigem in saci cu aur bratul Ne vom lupta cu ceata de calatori calici Si nici ca sa mai radem putin, zvarlind cu latul, Ne vom ascunde ochii sub masti, iubiti amici.
Nu ca sa punem mana pe calatoarea blonda Ce tremura si-si vara colierul intre sani, Nu ca sa scoatem fetei inelul de logodna Vom rasuci cu verva pistoalele in maini.
Azi nu vrem punga groasa a jidovului rosu Ce clantane alaturi din dinti, infricosat, Nici corfele cu pasari de curte, nici cocosul Ce da din aripi langa docarul rasturnat.
Un lucru mult mai nobil, prieteni, astaseara Aduce postalionul si mai de pret decat O calatoare svelta, subtire si sprintara Sau saci cu bani de aur, umpluti pana la gat.
Diseara postalionul aduce-un domn de seama, Un calator de vaza si-un hotoman de soi, Aduce timpul - domnul pe care nici o vama Nu l-a putut vreodata intoarce inapoi.
Boierul cu palate si herghelii in care
Trag cai de rasa anii albastri dupa ei,
Un negustor de vinuri, cand dulci si cand amare
Si-un hraparet pe care nu-l pot momi femei.
Bogat din cale-afara si gras de nu-si incape, Prin haina i se vede umflata punga grea, in degetele-i scurte inelele fac ape Si pe reverul bluzei poarta falos o stea.
Pe pantec ii strabate un lant de aur vesta Si-un ceas rotund in care din cand in cand, zelos, Priveste pe sub gene, ca nu cumva-n acesta Sa fi ramas o clipa - din veacuri - de prisos.
Cand atipeste-n jocul carutei si in saltul Leganator pe care catarii suri il fac, El sforaie si doarme ca orisicare altul, El motaie cuminte ca orice prostanac.
N-are nimica straniu si nici la chip nu-i groaznic, Atata doar ca n-are pereche de sgarcit, Nu e vegheat de nimeni, pazit de nici un paznic, Calatoreste singur si-i vesnic obosit.
Asa ca nu va temeti de el, va fi o lupta
Din cele mai usoare, iar de-l vom prinde-n lat
in panza vesniciei de asta data rupta,
Noi, dintre toti talharii, vom fi cei mai bogati.
Caci, daca punem mana pe el si pe comoara, Ne-am pricopsit, prieteni, cum nu ne-am asteptat, Si, daca punem mana pe el, in asta seara Am dat o lovitura cum inca nu s-a dat
|