Balada baionetei din Bayonne - comentariu Serban Foartă

Poezia lui Serban Foarta nu poate fi incadrata temeinic dupa un criteriu generationist. Daca ar fi sa luam in considerare anul debutului autorului cu Texte pentru Phoenix (1976), am spune ca Foarta este un saptezecist la marginea optzecismului.



Seban Foarta este mai lesne de fixat daca utilizam un criteriu tipologic. Foarta este un poet al rafinamentului, cu radacini in poezia lui Ion Barbu si apoi, cu recunoscute influente, in lumea onirismului lui Leonid Dimov. Mai mult decat Daniel Turcea sau Virgil Mazilescu, adevaratii legatari ai poeziei onirice sunt Serban Foarta si Emil Brumaru.

Poemul Balada baionetei din Bayonne a aparut in volumul din 1978 al autorului, Simpleroze. Calitatile majore ale poeziei lui Serban Foarta razbat clar din acest poem. E vorba de o exceptionala capacitate de a explora resursele limbii romane, de o extraordinara disponibilitate pentru ludic, de capacitatea de a inventa o noua muzicalitate pentru poezia romaneasca. Toate caracteristicile anterioare ne pun in fata unui poet de un rafinament deosebit, unic in lirica romaneasca de astazi.



Sensul termenului balada din titlu este ambiguu. Balada trimite, in spiritul frantuzit al lui Foarta, la "balade", plimbare, calatorie. Balada, in fond o pseudo balada, pentru ca structura speciei e rastalmacita in spiritul poetului, se articuleaza prin repetarea, sub forma unui refren poetic, aproape identic in cele sapte strofe ale poeziei, a versului:

"si-o baioneta, la Bayonne".
Am spus aproape identic pentru ca Serban Foarta modifica, subtil, cu extraordinarul sau spirit ludic, cate o particula a .refrenului'. Astfel, daca in prima strofa refrenul e "si-o baioneta, la Bayonne", in a doua devine '"'si baionetele-n Bayonne", apoi "si baionete, la Bayonne", "si am dat fuga la Bayonne", "de baioneta la Bayonne", "la baioneta, la Bayonne!" si, in fine, in "inchinare", ultima secventa a poemului:

"o baioneta la Bayonne".


Astfel, principiul poetic muzical este dublat de cel al coerentei. Paradoxal, intr-un fel, daca ne gandim ca Balada baionetei din Bayonne este un poem care ilustreaza vocatia ludica a autorului. Rafinamentul e vizibil inca din titlu, acolo unde poetul realizeaza o spectaculoasa aliteratie, mizand pe repetarea consoanei "b" in (aproapE) toate cuvintele titlului. Senzatia de rafinament ludic se prelungeste apoi in toate strofele. Compozitia lor fiind similara, vom motiva perspectiva poetica citand-o pe prima:

"Venea olanda din Olanda
venea casmirul din Casmir;
ci ni s-a ofilit ghirlanda
cuvinte nu am, sa ma mir;
am mai dansat o arleziana
a mai cazut un batalion;
sclipea-n Artois, o arteziana
si-o baioneta, la Bayonne".
Deschiderea lexicala inseamna aici si deschidere geografica, autorul "plimbandu-ne" fara tel, asemenea sugestiei din titlu, in diferite locuri de pe harta. Dincolo insa de aceasta gesticulatie ludica, tonul poemului e unul nostalgic. E vorba de nostalgia pentru epocile trecute, pentru, mai precis spus, rafinamentul epocilor trecute. Astfel, ludicul si umorul generat de spectacolul asocierilor de cuvinte au ca reflex un anume plictis al vietii contemporane. Spectacolul epocilor si, indirect, al epocilor trecute e un amestec de buna viata burgheza si de confruntare armata. Ultima e generata chiar de baioneta de Bayonne, inventie ce, spre deosebire de alte lucruri, a trecut prin framantarile epocilor. E o subtila ironie ca, printre atatea lucruri uitate, baioneta sa supravietuiasca. Semnificativa din acest punct de vedere este "inchinarea" cu care se incheie poemul:

"A mai trecut o belepoca;
Adio, domnule baron!
Sclipeste-n soare, echivoca. Io baioneta, la Bayonne".
Dincolo de sensul ironic al sugestiei finale, baioneta poate fi citita, simbolic, sclipirea ei in soare e "echivoca", in varii feluri. Ea este, dincolo de semnificatia ei belicoasa, si un semn al puterii vietii si, de ce nu?, al virilitatii.



Superbul joc de cuvinte, specific poeziei lui Serban Foarta, permite interpretarea ei si in (alta) nota alegorica. Uneori mai trece cate-o "belepoca" si ne mai luam ramas-bun de la vreun baron ("Adio, domnule baron!"), mai ales ca, dupa decembrie '89, s-a clatinat "iatacul" si au cazut "ghiulele pe balcon".
"Subversivitatea" textului este incantatoare.

Poeziile poetului Serban Foartă