Tristan Tzara
Nastere: 16 aprilie, 1896 Moinesti, Romania
Deces: 25 decembrie, 1963 Paris
Pe numele sau adevarat Samuel Rotenstock, s~a nascut in Momesti, judetul Bacau, la 16 aprilie 1896. Face studiile liceale la "Sf Sava in Bucuresti, unde, impreuna cu colegul si prietenul sau Ioti Vinea, redacteaza, in 1912, revista "Simbolul. in aceasta revista, cu existenta efemera, poetul va si debuta sub pseudonimul S. Samyro.
Abia dupa trei ani Tzara va reveni cu versuri in revistele vremii, "Noua revista romanasi "Chemarea; aceasta din urma revista, cu orientare moderna, este scoasa de poet impreuna cu Ion Vinea si va aparea numai in doua numere, in octombrie 1915 in toamna aceluiasi an paraseste Romania pentru a-si urma un destin literar de exceptie. in 14 iulie 1916, in plin razboi mondial, la Zurich, in Elvetia, Tristan Tzara, impreuna cu Marcel Iancu, Hugo Bal!, Richard Huelsenbeck si altii, pune bazele miscarii dadaiste. Aceasta va deschide calea ofensivei avangardiste, ridicandu-se vehement si negator impotriva literaturii vetuste si atrofiate, facand loc spiritului novator care va imbraca indiferent ce nume si se va manifesta deopotriva in poezie, teatru, muzica, pictura, sculptura etc.
De acum, numele poetului va fi legat indestructibil de orientarile culturale moderne ale vremii. El este sufletul manifestarilor nonconformiste din celebrul Cabaret Voltaire din Zurich, manifestari dadaiste care, pentru Sasa Pana, unul dintre entuziastii miscarii avangardiste, reprezinta "chintesenta supremei inteligente dezlantuita printr-o suprema libertate a spiritului.
Consecvent cu sine insusi si cu " conceptiile estetice ale dadaismului, Tzara va autodesfiinta miscarea literara careia i-a dat nume. in 1922, la Weimar, intr-o conferinta, va declara: "Ne separam, demisionam. Primul care isi da demisia din miscarea Dada sunt eu. Dar spiritul Dada a invins.
Poetul va continua sa scrie si in limba romana, trimitand, din strainatate, colaborari la revistele de avangarda din (ara ("Contimporanul, "Integral, " Urmuz, "unu), iar in 1934 ii va aparea singurul volum de poezii in limba romana. Ca poet de expresie franceza publica in revistele cele mai prestigioase ale vremii, iar opera ii va fi sintetizata in cinci vaste volume. Poetul, eseistul, intemeietorul, luptatorul in Rezistenta franceza, moare in 25 decembrie 1963.
Putin mai tarziu, la Paris, ia fiinta Asociatia pentru Studiul Miscarii Dada si al Suprarealismului. in 1969, Monetaria Parisului aduce un omagiu miscarii Dada, batand o medalie cu efigia lui Tristan Tzara, asa cum aparea, in anii 1916-1918, la Cabaretul Voltaire, "sfinx al unei legendare blandeti. Un exeget al miscarii ultraneconformiste Dada, Pietre Restany, sublinia ca Dada "constituie referinta de baza, experienta culturala pe care se intemeiaza cercetarile de limbaj al caror ansamblu defineste stilul epocii noastre () .
Poezia in limba romana a lui Tristan Tzara ramane, datorita imprejurarilor, o poezie de tinerete. Cu toate acestea, ea intrevede ruptura, tot mai clara in timp, de traditia impotmolita a vremii, de spiritul semanatorist, poporanist sau neoclasicist predomnitor in epoca. Sau, dupa cum arata criticul literar Marin Mincu, "actiunea cea mai importanta a discursului poetic tzarian scris in limba romana vizeaza un efort extraordinar de de-conventionalizare a tuturor artificiilor si cliseelor ce se acumulasera vertiginos in epoca poetica cea mai amorfa (). Poeziile alcatuiesc, dupa cum afirma criticul literar amintit, " un veritabil nucleu -pre-dadaist» in care, alaturi de elemente ce tin de registrul simbolist, se manifesta o certa reforma la nivelul lingvistic si prozodic, rupturi de sintaxa, asocieri de imagini socante, menite sa-l surprinda pe cititor, invazia voita a cotidianului in discursul poetic, o tehnica aproape aleatorie de desfasurare a motivelor etc. in poezia sa de tinerete Tristan Tzara ascunde filonul puternic al liricii ce avea sa se nasca si sa triumfe.
Poezia in limba romana a fost adunata si publicata sub titlul
Primele poeme ale lui Tristan Tzara si
Insurectia de la Zurich
prezentata de Sasa Pana, Bucuresti, Editura unu, 1934.
Verisoara, fata de pension a aparut in "Noua revista romana, iunie 1915.
Furtuna si cantecul dezertorului - I a aparut in revista "Chemarea, an I, nr. 2, 11 octombrie 1915; partea a Ii-a a aparut in revista "Azi, an III, nr. 4, octombrie 1934. Subdatata 1914.
Dumineca a aparut in revista "Contimporanul, an III, nr. 50-51, decembrie 1924. Subdatata 1915.
Insomnie a fost pastrata in arhiva Tristan Tzara, preluata de Mihail Cosma (Claude Sernet).
Aprecieri critice
"Primele poezii ale lui Tristan Tzara scrise intre anii 1912-1915, aparute in revista «Chemarea» si «Noua revista romana» in anul 1915 si apoi in culegerea editata de Sasa Pana in 1934, alcatuiesc un veritabil nucleu «pre-dadaist» in care, alaturi de elemente ce tin de registrul simbolist, se manifesta o certa reforma la nivelul lingvistic si prozodic, rupturi de sintaxa, asocieri de imagini socante, menite sa-l surprinda pe cititor, invazia voita a cotidianului in discursul poetic, o tehnica aproape aleatorie de desfasurare a motivelor etc. Poetul insusi a tinut sa sublinieze ca intre aceste experiente incipiente si cele propriu-zis dadaiste nu exista o ruptura, dimpotriva, o continuitate si o intrepatrundere ce se datoresc unei «necesitati latente»."
(Marin Mincu - /Avangarda literara romaneasca, Editura
Minerva, Bucuresti, 1983, p. 27)
"Care ar fi prin urmare elementele innoitoare ale acestei poezii? Ceea ce izbeste din primul moment e totala libertate in interpretarea lumii. Constrangerile formale, de la strofa si rima, pana la structura intima a poeziei, nu mai constituie o piedica, ele sunt adesea neglijate sau, cand apar totusi, sunt folosite in stricta conformitate cu necesitatile de expresie. Unghiul de vedere naiv, pe care il adopta de cele mai multe ori, ii serveste tocmai in acest sens al distrugerii conventiei si-i creeaza motivarea necesara unei miscari descatusate de formele consacrate ale lirismului. () Privita in ansamblu, aceasta opera poate fi caracterizata ca un act de neincredere in poezie. Si nu numai intr-o poezie asa cum a fost scrisa pana in 1913, cu timpii ei morti, cu momentele ei de stagnare, ci o neincredere in viitorul oricarei poezii. Desigur viziunea pseudoinfantila, ce credem ca-i confera nota distinctiva, ramane o realitate estetica. Dar e foarte greu de apreciat in sine, cata vreme poetul nu mai are acea uitare necesara in poezie si in existenta, ci, cu ochi mereu treaz, pandeste momentul propice pentru a le ucide pe amandoua. Poezia pare a nu mai fi suficienta ca valoare in sine, prin numai materia ei, ci si prin ceea ce nu este, prin aceea ca vrea sa nu mai fie. Primele poeme ale lui Tristan Tzara se situeaza la aceasta raspantie."
(Ion Pop - Avangardismul poetic romanesc, eseuri, EPL,
Bucuresti, 1969, pp. 157-159) (FI. S.)
Citeste si:
|
|
