Ce noapte groasa, ce noapte grea !
A batut in fundul lumii cineva.
E cineva sau, poate, mi se pare.
Cine umbla fara lumina.
Fara luna, fara luminare
Si s-a lovit de plopii din gradina ?
Cine calca fara somn, fara zgomot, fara pas.
Ca un suflet de pripas ?
Cine-i acolo ? Raspunde !
De unde vii si ai intrat pe unde ?
Tu esti. mama ? Mi-e frica,
Mama buna, mama mica !
Ti s-a urit in pamint.
Toti nu mai sint.
Toti au plecat, de cind ai plecat.
Toti s-au culcat, ca tine, toti au innoptat.
Toti au murit detot.
Si Grivei s-a invirtil in bot
Si a cazut. S-au stirpit cucuruzii,
S-au uscat busuiocul si duzii.
Au zburat din streasina lunii
Si s-au pierdut rindunelele, lastunii.
Stiubeiele-s pustii,
Plopii-s caramizii.
S-au povirnit paretii. A putrezit ograda
Ei ! cine strabatu livada
Si cine s-a oprit ?
Ce vrei ? Cine esti,
De vii mut si nevazut ca-n povesti ?
Aici nu mai sta nimeni
De douazeci de ani
Eu sint risipit prin spini si bolovani
Au murit si numarul din poarta
Si clopotul si lacatul si cheia.
S-ar putea sa fie Cine-stie-Cine Care n-a mai fost si care vine Si se uita prin intuneric la mine Si-mi vede cugetele toate.
Ei ! Cine-i acolo-n haine-ntunecate ? Cine scobeste zidul cu carnea lui, Cu degetul lui ca un cui. De raspunde-n ranile mele ? Cine-i pribeag si ostenit la usa ?
Mi-e limba aspra ca de cenusa.
Nu ma mai pot duce.
Mi-e sete. Deschide, vecine.
Uite singe, uite slava.
Uite mana, uite otrava.
Am fugit de pe Cruce.
Ia-ma-n brate si ascunde-ma bine.
Cern ploaia ca nisipul marunt Niste site.
Gindui, ajuns in flacara lui de ploaia tirzie. Se face palid si descreste ca o faclie. Fereastra e cernita de un fag De care-atirna noaptea neagra, toata, ca un steag.
Nu-i suierul sabiilor ce se ascut Si-al spadei ciocnite de scut. Nu e bataia inimii. Nu-i Turnul si ornicul lui in care timpul colinse.
E parca sufletul tuturor ostilor invinse.
|