Nainte de-a lasa condeiul sa zaca Uscat, ruginit si frint Ca o surcea, ca un crimpei de craca, in nisip, in pamint,
Da-mi voie sa-l inmoi in apa tare
Si cu stihurile mele din urma sa fac insemnare
Caligrafica, pe piele.
Pentru ca dragostea cind ti se-atita
Sa le citeasca cel ce ti-o cinta.
Pentru ca pruncul tau, sugind la tita,
Sa-nvete-n frumusetea ta.
Pentru ca noaptea, in oglinda,
Privindu-ti sinul scris.
Strugure, duda sau ghinda,
Sa te uiti in carne, si sa ghicesti in vis.
Acesta e sufletul meu, Rasel. Rugati-va pentru el.
|