Poezia Cuvant - comentariu Tudor Arghezi

Poezia Cuvant prefateaza cel de-al treilea volum al lui Tudor Arghezi (dupa Cuvinte potrivite, 1927, si Flori de mucigai, 1931): Carticica de seara, 1935, avand valoarea unei arte poetice.



Nicolae Balota vede in aceasta marturia unei poetici a "hipocoristicului" (Opera lui Tudor ArghezI), o lirica plina de gingasie si afectivitate, ce abunda in diminutive mangaioase. Dintru inceput, poetul, utilizand forma de vocativ si, prin ea, marcand caracterul "adresat" al textului, stabileste o anume intimitate cu cititorii sai:

"Vrui, cititorule, sa-ti fac un dar, IO carte pentru buzunar, IO carte mica, o carticica".
Marea Poezie promisa in Testament, prologul poetic la Cuvinte potrivite, apare diminutivata aici intr-o "carticica".
Poetul "piscurilor mari de piatra", care, intr-un Psalm, tanjea dupa "crampeie mici de gingasie", dupa "cantece mici de vrabii si lastun", ii propune cititorului sa-i faciliteze intalnirea cu infinitul marunt:

"Din slove am ales micile
Si din intelesuri furnicile.
Am voit sa umplu celule
Cu suflete de molecule.
Mi-a trebuit un violoncel:
Am ales un brotacel
Pe-o foaie de trestie-ngusta.
O harpa: am ales o lacusta.
Cimpoiul trebuia sa fie un scatiu.
Si nu mai stiu" Diminutivul carticica, anticipat prin sintagma "o carte mica", deschide, la randul sau, lunga enumerare a unor elemente culese din lumea miniaturala, familiara poetului: furnicile, celule, molecule, brotacel, trestie-ngusta, lacusta (seria continua in versurile urmatoarE). Termenii din sfera semantica a poeziei ne confirma ca avem de-a face cu o creatie lirica: slove, intelesuri, foaie. Sunt desemnate (dupa stiinta limitata a artistului - indiciu de ordin sufletesc, sugerand starea de copilarirE) si instrumentele poetice adecvate: violoncel-brotacel, harpa-lacusta, cimpoiul-scatiu.



Dupa cum s-a remarcat, ideea centrala a textului e aceea "de-a canta infinitul mic, nemarginirea rasfranta in agitatia imperceptibila a universului microscopic" (Ov. S. CrohmalniceanU):

"Farmece as fi voit sa fac
Si printr-o ureche de ac
Sa strecor pe un fir de ata
Micsorata, subtiata si nepipaita viata
Pana-n mana, cititorule, a dumitale".
Arghezi distribuie elementele dinspre concret spre abstract:

"Macar cateva crampeie,
Macar o tandara de curcubeie.
Macar nitica scama de zare.
Nitica nevinovatie, nitica departare.
As ii voit sa culeg drojdii de roua,
intr-o carticica noua,
Parfumul umbrei si cenusa lui.
Nimicul nepipait sa-l caut vrui,
Acela care trasare
Nici nu stii de unde si cum. II Am rascolit pulberi de fum" Serban Cioculescu vede in Cuvant un program artistic "al surprinderii pragului de sus, greu accesibil, al limbajului. Arghezi manevreaza in aceasta poema expresia simpatetica (EinfuhlunG) a gingasiei, din sectorul maruntelor vietati, gaze si buruiene Scara merge insa, micsorandu-se, la impalpabilul de ordin sufletesc" (Introducere in poezia lui Judor ArghezI).



Programul artistic al poeziei dovedeste o noua preocupare estetica, o "carticica noua" bazata pe respingerea conventiilor literare - mai exact a literaturii "elaborate" si, in fond, inexpresive - si pe abandonarea temelor "grave" ale liricii (raportul omului cu divinitatea ar putea fi o astfel de tema), in favoarea libertatii creatoare si a detaliului socotit, pana acum, nesemnificativ, insa din care e alcatuita existenta. Expresia "pulberi de fum" ofera, in acest sens, o sugestie asupra gratuitatii artei.

Poeziile poetului Tudor Arghezi