Ajuns acum la pragul tau, ma iata.
Cremene dura, ma putui in pisc
Sa ma gasesc prin stanci si sa ma isc
Din pulbere, cu glezna-nsangerata.
Ingerul tau merinde nu-mi prea dete.
Eu insa niciodata din bardace
N-am fost baut fara sa-mi fie sete,
Nici am mancat vrodata ce nu-mi place.
Gradina florile si le-a deschis
Care-o faceau sa-mi amageasca drumul
Cu ispitiri de roua si de vis.
Eu am lasat in urma mea parfumul.
Vrui, Doamne, sa te pipai pe spinare
Si mai de-aproape sa-ti dau ghes
Cu recea mea-ncruntata intrebare:
De ce nu vrusi sa mi te-arati mai des?
Dar caprele-amintirilor si iezii,
Care ma duc sa cad intru ispita,
Si-au risipit prin iarba cacarezii
Si mi-au lasat livada parasita.
|