In paduri trasnesc stejarii! E un ger amar, cumplit! Stelele par inghetate, cerul pare otelit, Iar zapada cristalina pe campii stralucitoare Pare-un lan de diamanturi ce scartaie sub picioare.
Fumuri albe se ridica in vazduhul scanteios Ca inaltele coloane unui templu maiestos. Si pe ele se asaza bolta cecului senina, Unde luna isi aprinde farul tainic de lumina.
O! tablou maret, fantastic! Mii de stele argintii In nemarginitul templu ard ca vecinice faclii. Muntii sunt a lui altare, codrii - organe sonoare Unde crivatul patrunde, scotand note-ngrozitoare.
Totul e in neclintire, fara viata, fara glas; Nici un zbor in atmosfera, pe zapada - nici un pas; Dar ce vad? in raza lunei o fantasma se arata E un lup ce se alunga dupa prada-i spaimantata!
|