Isus lupta cu soarta si nu primea paharul Cazut pe branci in iarba, se-mpotrivea intr-una. Curgeau sudori de sange pe chipu-i alb ca varul Si-amarnica-i strigare starnea in slavi furtuna.
O mana nendurata, tinand grozava cupa, Se cobora-rnbiindu-l si i-o ducea la gura Si-o sete uriasa sta sufletul sa-i rupa
Dar nu voia s-atinga infama bautura.
in apa ei verzuie jucau sterilei de miere Si sub vesmantul groaznic sirntea ca e dulceata Dar falcile-nclestandu-si, cu ultima putere Batandu-se cu moartea, uitase de viata !
Deasupra, fara tihna, se framantau maslinii, Pareau ca vor sa fuga din loc, sa nu-l mai vada Treceau batai de aripi prin vraistea gradinii Si uliii de seara dau roata dupa prada.
|