Poezia balul pomilor de Dimitrie Anghel intrebari si sarcini formative

BALUL POMILOR





Cu leganari abia simtite si ritmice, incet-incet,

Pe pajistea din fata casei, caisii, zarzarii si prunii,

Invesmantati in haine albe se clatina in fata lunii,

Stand gata parca sa inceapa un pas usor de menuet.



Se cata ram cu ram, se-nchina, si-n urma iarasi vin la loc,

Cochetarii si gratii albe, si roze gesturi, dulci arome,

Imprastie in aer, dantul acesta ritmic de fantome,

Ce-asteapta de un an de zile minuta asta de noroc.



Ce e de spuma, sus pe ramuri, se face jos de catifea,

Si astfel umbrele cazute pe pajiste par mantii grele

Zvarlite de dantuitorii ce au ramas numa-n dantele,

In parcul legendar in care s-a prefacut gradina mea.



Pe gura scorburilor vantul plecat a desteptat un cant,

Si-nvoalte maneci horbotate se-ntind usoare sa salute

Preludiul acestei stinse si dulci orchestre nevazute,

Si-apoi cu reverente pomii s-au inclinat pan' la pamant.



Ghirlanzi de flori ii leaga-n treacat si-un arc sub fiecare ram

Bolteste-albastre perspective, sub care alte cete ninse

Coboara pe pamant din ceruri, venind cu candele aprinse

Sa faca si mai alba noaptea acestui alb epitalam.



Asa-s in clipa asta toate, dar maine albii cavaleri,

Despodobiti de-atatea gratii, ce le-mprumuta luciul lunii,

Vor deveni ce-au fost de-a pururi: caisii, zarzarii si prunii,

Banalii pomi din fata casei, ce-i stiu de-atatea primaveri.