George Cosbuc
Nastere: 20 septembrie 1866 Hordou, Bistrița-Nasaud
Deces: 9 mai 1918, București
George Coșbuc a fost un poet și traducator roman din Transilvania, membru titular al Academiei Romane din anul 1916.
Se naste George Cosbuc la Hordou-Nasaud (astazi Cosbuc) in 1866-09-20, al optulea din cei 12 copii ai preotului Sebastian si al preotesei Maria Cosbuc. Copilaria si-o petrece intr-o asezare sateasca cu un folclor bogat si cu o natura palpitanta, aspecte care ii vor influenta opera de mai tarziu.
Este un talent precoce, pe care si-l exercita versificand in stil popular. Face gimnaziul si liceul la Nasaud, unde se distinge prin pasiunea sa pentru literatura: este presedinte al societatii literare a elevilor din liceu, publica versuri in revista manuscris a liceului, "Muza somesana, manifesta o preocupare vie si constanta pentru limbile clasice (pentru clasicii greci si latini), ca si pentru limbile moderne.
Poezia sa aparține patrimoniului cultural național și, deși este considerat un poet care a scris poezii care se recitau la serbarile școlare sau populare, creația sa il recomanda drept un autor clasic al literaturii romane, un om cu un gust literar desavirșit și un autor canonic, care nu poate lipsi din manualele școlare nici in ziua de azi. Debuteaza la sfarsitul anului 1884 in revista sibiana " Tribuna, cu o prelucrare folclorica, Filosofii si plugarii, semnata G Boscu. Se inscrie la Facultatea de Teologie, dar renunta si devine student al Facultatii de Filosofie din Cluj, pentru scurt timp, deoarece o abandoneaza din cauza sanatatii precare. Colaboreaza la diferite publicatii ardelene: "Familia , "Foaia interesanta, " Tribuna , la aceasta din urma fiind un timp si redactor, sub indrumarea lui loan Slavici. Din 1889 se stabileste la Bucuresti, unde desfasoara o activitate intensa de publicist, prozator, colaboreaza la "Convorbiri literare, editeaza, singur sau in colaborare, reviste importante in epoca precum "Vatra (1894), "Foaia interesanta (1897), "Semanatorul (1901), " Viata literara si artistica (1906). Este un excelent traducator din literaturile clasice sanscrita, elina, latina, italiana veche (Kalidasa, Homer, Vergiliu, Danie Alighieri), premiat pentru activitatea sa si numit membru corespondent al Academiei.
Despre inceputurile sale literare George Coșbuc marturisește:
Cea dintai poezie am publicat-o la varsta de 15 ani intr-o foaie pedagogica din Ardeal. N-o mai am și nici nu știu ce era, insa imi amintesc ca a fost o poezie de dragoste. Am publicat apoi fel de fel de incercari prin toate foile ardelenești. - George Coșbuc
Referirea este facuta la revista de informare pedagogica și literara Școala practica, redactata de pedagogul Vasile Petri, in care, "student" in clasa a VII-a liceala, G. Coșbuc trimite spre publicare in primavara anului 1883 o traducere. Primele incercari de versificație, cu solide studii umaniste de limba latina și greaca, filosofie și istorie filosofica, istoria literaturilor, poetica și prozodie, dateaza din perioada cursurilor Gimnaziului Fundațional din Nasaud. Evenimentul principal se produce in toamna anului 1880, cand gimnazistul este primit ca membru al Societații de lectura a elevilor Virtus Romana Rediviva:
Intaiele incurajari mi le-au dat profesorii mei de liceu care in vederea talentului meu literar ma scuteau de studiile științifice .
In august 1887, G. Coșbuc ajunge la Sibiu, unde va ramane pana in 1889. Slavici va consemna cu entuziasm evenimentul: "De vreo doua saptamani avem aici pe Coșbuc, un admirabil baiat de vreo 21 de ani, unul din cele mai distinse capete". Mișcarea literara de la Tribuna a dus la cristalizarea poziției lui Coșbuc fața de literatura, in direcția interesului catre folclor, ca baza a literaturii culte, și catre limbajul popular, orientata, in esența, spre idealul restabilirii unitații culturale a poporului roman.
Sosit la București, Titu Maiorescu l-a primit in ședința Junimii din 23 decembrie 1889, ardeleanul citind, alaturi de I.L. Caragiale. I se ofera un post de desenator-calculator la Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice. Spre sfarșitul lunii ianuarie 1890, George Coșbuc este invitat la o noua ședința a Junimii.
O tragedie familiala (moartea fiului sau), petrecuta in 1915, il prabuseste total, si poetul se stinge din viata la Bucuresti, in 9 mai 1918.
Opera
Dupa cum insuși a marturisit-o, Coșbuc intenționa sa realizeze o epopee, astfel incat "baladele" și celelalte poeme luate din "poveștile poporului" pe care le-a scris, sa capete "unitate și extensiune de epopee". Deși nerealizata pe deplin, cele mai izbutite poeme ale sale se incadreaza intr-o viziune unitara, alcatuind o monografie epico-lirica a satului romanesc. Regasim in creația sa natura romaneasca, muncile campenești, datinile atașate marilor momente ale existenței, erotica țaraneasca, revolta țaranului, experiența tragica a razboiului, momente din istoria poporului roman.
Volume de versuri:
Balade si idile, Bucuresti, Editura Socec, 1893;
Fire de tort, Bucuresti, Editura C. Sfetea, 1896;
Ziarul unuipierde-vara, Bucuresti, Editura Socec, 1902;
Cantece de vitejie, Bucuresti, 1904.
Nunta Zamfirei a aparut in revista "Tribuna, an VI, mai, 1889.
Vara a aparut in revista "Lumea ilustrata nr. 15, 1892.
Moartea lui Fulgera aparut in volumul Balade si idile, 1893.
Un cantec barbar a aparut in volumul Balade si idile, 1893-
Noi vrem pamant/ a aparut in revista "Vatra nr. 3, 1894.
Decebal catra popor a aparut in volumul Fire de tort. Bucuresti, 1896.
O scrisoare de la Muselim-Selo a aparut in "Gazeta sateanului, nr. 8, din 20 mai
Aprecieri critice:
"Specificitatea lui Cosbuc se afla in poeziile cu subiecte taranesti, aproape toate erotice () Caracteristic este ca mai toate aceste poezii sunt niste monoloage. Sunt ele epice, dramatice? Propriu-zis nu. Desi aspectul de monolog a ajutat mult raspandirii prin declamarea la serbari, fapt ce a dus la oarecare banalizare (de unde un scepticism, neindreptatit, la cei carora li se vorbeste de valoarea lui Cosbuc), lirismul in forma aceasta obiectiva exista ca un mecanism etern al ingenuitatii umane, ca un hieratism al instinctelor. E un lirism reprezentabil, o poezie teatrala, asa cum exista un teatru de poezie. Miscarea nu este exterioara, etica, simbolizand acte de vointa, ci interioara. Gherea a vazut aici «psihologie», ca si cand poezia s-ar bizui pe analiza, nu insa fara un punct de plecare just. Dar propriu-zis nu din observatie iese poezia, ci din instinctul erotic elementar al unui poet care a ramas simplu, generic in simtire."
(G. Calinescu - Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent, Editura Minerva, Bucuresti, 1982, p. 588)
"Indiferent deci de tema ei, poezia lui G. Cosbuc este generica. Si, daca vrem sa pastram notiunea de lirism, trebuie s-o definim cu atentie. Epica ori curat dramatica, aceasta poezie nu este, deoarece nu s-a rupt cu totul legatura dintre autor si personaj, dintre actor si rolul sau; din contra, perceperea lor impreuna este esentiala. Dar nici lirica in sens curent nu este, cata vreme interioritatea este absenta si personajele nu ne spun nimic despre poet. Este un fel de poezie a interpretarii, un «lirism» al rolului (dar nu poezie reprezentabila, in sensul de la C. Calinescu), izvorat din placerea actoriceasca a obiectivitatii. Substitutia, travestirea si simularea il ascund cu adevarat intr-un personaj tipic, in slujba caruia se pune, pe care-l joaca; nu se dezvaluie pe sine, ci imita pe altii. Placerea lui este de a locui in suflete straine, ca un actor. Cand este mai mult el insusi, G. Cosbuc este un altul."
(Nicolae Manolescu - .Poezia ca teatru", in voi. Teme 3, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1978, pp. 156-157)
"Extraordinarul talent de versificator al lui George Cosbuc, prin care transpar uneori simtaminte cu adevarat lirice, face din poezia sa abundenta un eclectic summum de stiluri si modalitati prozodice. A te descurca in labirintul acesta searbad si istovitor inseamna a descoperi luminisuri artistic autentificabile, ce se desfasoara dinspre neoromantism inspre simbolism. Ceea ce este mai ales reprezentativ pentru epoca in care a aparut si pe care Cosbuc a strabatut-o intr-un mod cat se poate de exemplar."
(I. Negoitescu - Istoria literaturii romane (1800-1945), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002, p. 164)
" Arhitectura poeziei cosbuciene se bazeaza pe o conventie conceputa tocmai in spiritul culturii autohtone. Poetul vrea sa realizeze o mitologie romaneasca printr-o conventie literara, anume, substituind zeitatile mitologiei clasice, greco-latine indeobste, fie prin «zeitati» autohtone, gasite in folclor, fie pur si simplu prin elemente naturale; astfel ca poetica sa se bazeaza pe un sistem de «corespondente», coborand atat din vechea traditie a idilismului european pastoral si cavaleresc, peste care s-au suprapus cateva din antinomiile secolului luminilor, cat si din cea autohtona, deopotriva culta si populara."
(Petru Poanta - Poezia lui George Cosbuc, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1976, p. 20)
"Mare poet clasic, Cosbuc si-a asigurat locul printre marii creatori: Emi-nescu, Creanga, Caragiale si Slavici, prin continutul national al operei sale, prin cultivarea si frecventarea clasicilor, prin puritatea expresiei si claritatea stilului, prin promovarea idealului de frumusete echilibrata, in general prin innoirea limbii poetice. Cosbuc este - unanim recunoscut -un mare clasic al versului romanesc."
(G. Scridon - .George Cosbuc", in /stor/a literaturii romane, voi. III, Editura Academiei, Bucuresti, 1973, p. 881) (C. B.)
Citeste si:
. Note bigrafice
. Cronologie - biografie
. Referinte critice
|
|
