Echerul - comentariu

Inclus in volumul Tusiti (1970), Echerul este un poem-parabola despre conventionalizarea universului trait sau despre rigida "autenticitate" a realului.



Intr-un limbaj voit demonstrativ, discursul poetic porneste de la un loc comun al gandirii (echerul este instrument folosit in matematica), pe care il rastoarna prin formularea unui paradox menit sa de-conventionalizeze perceptia noastra asupra lucrurilor din ordinea cotidiana si sa introduca simbolul:

"Echerul, folosit si in matematica,
Devine tot mai mult
Un instrument literar".


Aceasta idee-surpriza este premisa demonstratiei poetice:

"intuitia" metaforica, nevalorificata inca metaforic (v. Eugen NegrieI). Toti cunoastem utilizarea echerului in matematica, dar asidua recurgere la el ca simbolic instrument literar, punand pe un plan secund intaia intrebuintare, este un fapt cel putin contrariant pentru logica obisnuita, pe care poetul si-l propune ca demonstratie:

"Cu el poti citi cu succes
O multime de opere.
il asezi frumos
Pe prima pagina,
Si nu citesti decat ce scapa
in afara liniilor lui
De lemn".


Intuim in sensul termenilor apreciativi din sintagmele verbale ("poti citi cu succes" si "il asezi frumos") ironia eului poetic care dramatizeaza relatia cu cititorul, antrenandu-l pe un traseu al demonstratiei, in care asteptarii contrariate ii succede surpriza si, o data cu ea, satisfactia lucida a descoperirii.



Poemul continua in acelasi limbaj demonstrativ si ton colocvial. Cu aerul ca aduce in discutie idei banale, mimand seriozitatea la limita fragila cu ironia, poetul se pregateste sa dezvaluie sensuri grave despre existenta.

Folosirea formelor pronominale si verbale de persoana a Il-a singular si inlocuirea lor, in ultimele doua strofe, prin formele de persoana a Il-a plural, cu valoare generica, dau discursului aspectul unui monolog adresat: presupusa prezenta a interlocutorului abstract face din poezie o modalitate de comunicare directa, de intrare in rezonanta cu cititorul. in aceasta meditatie poetica, ideile nu sunt pur si simplu exprimate ca intr-o confesiune, ci prezentate ca intr-o punere in scena, demonstrativa. Putem ghici, in subtext, gestica, mimica, intonatia autorului - uimitor prestidigitator de idei. Structura dialogala a discursului tradeaza complicitatea cu cititorul, prin care se creeaza un spatiu larg de miscare pentru idee, pe "platforma comuna a ironiei" (Eugen NegrieI).

Trecerea, in strofa a patra, de la registrul voit prozaic, colocvial, la registrul metaforic-simbolic semnaleaza saltul de la sensul banal la sensul existential grav. Procesul alunecarii in conotatia-soc (ascunsa) incepe sa devina perceptibil:

"imputinate,
Cuvintele se umfla
ca niste broaste,
Sugand si sensul celor ascunse".


Intelegem ca echerul este simbolul lecturii superficiale, simplificatoare, ce imputineaza substanta vie a operei, pentru ca ii perverteste structura semantica de profunzime.

Diabolicul instrument uniformizeaza, deformeaza, dilata - inspre grotesc -perceptia vizuala prin contactul nemijlocit cu pagina scrisa. Ideea este comunicata fara solemnitate, cu degajare, dar din perspectiva unei tragice premonitii. Exprimand viziunea halucinanta a autorului, comparatia devine grotesca:

"imputinate
Cuvintele se umfla
Ca niste broaste"; metafora ("Sugand si sensul celor ascunse") si hiperbola ("O jumatate de verb
Te face sa urli
De actiunea tuturor romanelor
Din viitorul deceniu") ascund o similara conotatie ironica.



In strofele cinci si sase transpare semnificatia profunda a poemului. Cu ajutorul parabolei se revine aparent la limbajul voit prozaic; in fapt, intelegem acum, discursul are o structura dubla: un inteles direct, propriu, si un inteles ascuns, figurat:

"Apoi echerul se poate extinde
Si in viata de toate zilele.
Sunetele, imaginile, sufletele
Sunt exagerat de mari,
Ascultati vorbele cu echerul,
Priviti spectacolele cu echerul".


Simbolica aplicare a folosirii echerului "in viata de toate zilele" semnifica o grava alterare, falsificare a actelor existentiale primare (senzatii, reprezentari, sentimentE) prin .dimensionarea" lor rigida.

Introduse in masura procustiana a Echerului, actele primordiale ale vietii (comunicarea verbala, iubirea, somnul, visul, contemplarea lumii si a spectacolului artistiC) vor fi traite fals.

Intreaga substanta vie va fi pierduta dincolo de imuabila geometrie a formelor. Actele infaptuite de om se vor inscrie in masuri perfecte, intotdeauna egale, dar vor fi goale de sens. Vaduvita de perspectiva aventurii si a transcendentei, viata omului va fi plata geometrie.



Prezent in titlu, repetat in text ca atare sau reluat prin formele pronumelui personal {"el") cuvantul "echer" este laitmotiv si simbolul central care structureaza discursul:

"Nu va aventurati
intr-o dragoste adevarata
Fara un echer la butoniera.
Si de asemenea, seara inainte de culcare
Puneti la capul patului un echer
Pentru visele voastre de aur".


Poemul trebuie inteles ca o meditatie asupra pericolului de schematizare a actelor fundamentale ale vietii, atunci cand acestea sunt traite in tipare prestabilite. Acest avertisment implicit este exprimat insa ca un fals indemn, ironic. Cu atat mai intens va fi efectul smulgerii cititorului din relatiile standardizate cu lucrurile, cu cat poetul angajeaza un dialog liber, destins, cu acesta.



Paradoxul formulat in primele versuri poate fi explicat la sfarsitul poemului. Exista o nefasta, nebanuita legatura intre matematica si arta, intre matematica si viata. Incapabil de o perceptie vie a artei, incapabil de a-si trai viu viata, blocat in conformism, omul este pandit de primejdia transformarii existentei in conventie - artificiala lume de forme geometrice.



Comunicandu-ne mesajul, poetul pastreaza, in contrast cu gravitatea temei, masca destinderii umoristice - degajare si seninatate cu care mimeaza stereotipii ale limbajului si inertii ale gandirii.

Poeziile poetului Marin Sorescu