Conceptul operational arta poetica Tudor Arghezi - Testament Tudor Arghezi

Arta poetica

Arta poetica = opera (poezie, articoL) in care poetul isi exprima conceptia lui despre poezie, rolul poeziei si al poetului: conceptia lui Arghezi este exprimata in cateva articole: "Scrisori unei fetite" precum si in cateva poezii: "Testament", "Flori de mucegai", "Ruga de seara".

Toate incearca sa raspunda la intrebarile: ce este poezia? Ce este cuvantul?Ce este poetul?

In conceptia lui Arghezi, vocabularul este harta prescurtata a universului, din acest motiv cuvantul devine substanta, iar poezia este un alt univers.(o replica a genezei, a universului creat de DumnezeU); este creatie prima - creatie pura.

NOTA BENE!

Poezia nu este o copie fidela a realitatii, nu este mimesis, ci este o arta a cuvantului.



Poetul cunoaste 3 ipostaze:

1. poetul demiurg - creeaza poezia cu ajutorul cuvantului, este cel care dispune de harta prescurtata a universului si care poate schimba lumea prin universul nou pe care il creeaza. 2. poetul mestesugar - este un constructor care aseaza de nenumarate ori cuvintele pentru a crea ceva durabil. 3. poetul jucator - poetul trebuie sa creeze ca si cum s-ar juca, fara effort, fara oboseala la fel ca munca zeilor, pe care ne-o relateaza miturile; totodata el are o libertate deplina.

Testament de Tudor Arghezi

Arta poetica aparuta in deschiderea volumului "Cuvinte Potrivite" in 1927.

Testament = act juridic prin care o persoana dispune cum sa-i fie impartita averea dupa moarte.

Aici poetul lasa mostenire urmasilor o valoare spirituala, cartea.

In poezie ea are 3 semnificatii:

- treapta - intre treptele trecutului si viitorului, intre urat si frumos, intre dat si creeat.

- hrisov - act domnesc ce servea ca titlu de proprietate.Aici este valoarea ce atesta existenta poporului nostru (o parte din istoriE).

- hotar - intre trecut si viitor.



Poetul este convins ca aceasta valoare spirituala, acasta carte, este prima treapta a iesirii la lumina a generatiilor trecute (stramosi, bunici, parintI) care au trait in umilinta de-a lungul veacurilor, "prin rapi si gropi adangi/ suite de batranii mei pe branci", "dar niciodata nu au ingenuncheat".

Arghezi se considera rezultat al efortuli inaintatilor. Pentru el cartea nu inseamna un punct final, ci o datorie a fiului de a duce mai departe mesajul ei.

Strabunii sunt cei carora poetul le datoreaza mestesugul acesta de fauritor de cuvinte potrivite.

Saltul realizat din planul material spre cel spiritual este sugerat de schimbarea elementelor de munca:"Sapa-n condei si brazda-n calimara".

A fost un proces indelungat de continua inca. Suprema transformare este cenusa mortilor, (aluzie la arderea spiritualA) in "Dumnezeu de piatra".

Ca sa rezbune suferintele acumulate de inaintasi, poetul gaseste mijlocul cel mai neasteptat: va prteface in material artistic viata celor pe care-i reprezinta acum.

Sursele artei poetice: A) limba taraneasca: "Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite" B) Vocabularul limbii socotit nepoetic de estetica traditionala: venin, zdrente, bube, mucegaiuri, noroi. C) Durerea, suferinta ("Durerea noastra surda si amara", "Biciul rabdat").

NOTA BENE!



Este vorba de estetica uratului, preluata de la poetul francez Charles Baudelaire (vol: Florile rauluI), care se refera la transferarea unui aspect urat al realitatii in ceva frumos, durabil.

Arghezi pune in evidenta opozitia dintre 2 lumi: lumea poporului trudit - lumea artei nascuta din suferinta milenara a strabunilor din care poetul a iesit la lumina.

Cartea devine in acest sens o razbunare sub forma artei, a cuvintelor izbavind de suferinta destinul unui popor.



In conceptia luii Arghezi, poetul trebuie sa fie nu numai un mestesugar ci si un inspirat "slova de foc" - inspiratia, cuvantul spontan; "slova faurita" espresie prelucrata.

Ambele metafore trebuie sa existe in procesul creatiei:

- munca fara talent in literatura nu duce la nimic bun dupa cm nici talentul fara munca nu prinde forme literare durabile.

Poeziile poetului Tudor Arghezi