Activitatea literara si culturala pe ani a lui vasile voiculescu Vasile Voiculescu

1912:



- in Convorbiri literare nr. 3, martie, se produce debutul cu poezia „Dorul, semnata cu initialele V. V.: „Un dor ciudat ma prinde: as vrea sa fiu o floare.



- „Am facut parte multi ani inainte de razboi din cercul Convorbiri literare. Am publicat aici mici bucati, imitatii dupa Ileine, pe care-l iubisem foarte mult. in tot timpul acesta scrisesem si alte poezii poporaniste (Interviu acordat lui N. Crevedia, cf. Ginduri albe, p. 434).



1916:



- Debutul in volum, la virsta de 32 de ani: Poezii, Editura Poporul, 96 pp., tiraj 600 de exemplare, majoritatea disparind in timpul ocupatiei germane din locuinta sa de la Buftea.



1918:



- Apare voi. Din Tara Zimbrului si alte poezii, Tipografia C. D. Lupascu, Birlad, 104 pp.

- „Razboiul l-am (acut ca medic la spital, prilej de poezie patriotica, nu insa prea strigatoare (Ginduri albe, p. 434).

- „La Birlad am cunoscut pe Vlahuta Eram zilnic in casa lui mai multi poeti: Nichifor Crainic, Cancel, Donar Munteanu, G. Tutoveanu, I. Valentin s.a.

- Dupa sosirea la Bucuresti: „Ion Pillal, Nichifor Crainic si cu mine am intemeiat curentul asa numit traditionalist in poezie, desi se zice ca Adrian Maniu facuse astfel de poezii mai inainte. Nu stiu ce fluid launtric nc-a legat pe tustrei: Pillat din Dorohoi, Crainic din Vlasca si eu din Buzau.

fin sa declar ca activitatea mea poetica se datoreste in mare parte lui Ion Pillat. El m-a indemnat, m-a obligat sa scriu (Ginduri albe, p. 535).



1919:



- Apare la Birlad revista Florile dalbe (19 numere intre 1 ianuarie si 15 decembrie), sub conducerea unui comitet alcatuit din G. Tutoveanu, V. Voiculescu, Tudor Pamfile, M. Lungeanu.



- Colaboreaza la Revista copiilor si a tinerimii. Luceafarul, Neamul Romanesc, Dacia, Romania, Duminica poporului. Flacara, Insemnari literare. Ilustratia neamului nostru. Lumina ctc.



- Premiul de poezie al Academiei Romane pentru voi. Din Tara Zimbrului si alte poezii.

- Membru al Societatii Scriitorilor Romani.

- Apare voi. Pfrga, Editura Cartea Romaneasca.

- Devine subdirector al Fundatiei Culturale „Principele Carol.

- Numit director al culturii la Fundatia Culturala.

- Inspector general la Fundatia Culturala, apoi referent cu grad de director.

- Numit in cadrul Directiei Presei in Comisia controlului cinematografelor, avind indatorirea de a viziona filmele straine si de a aviza rularea lor in Romania.

- Din amintirile inedite ale fiului sau, Ion Voiculescu, in legatura cu ultimii ani de viata ai poetului:

„In toata aceasta perioada nu am reusit sa-l duc la cinematograf sau sa-l scot, fie chiar si cu o masina, din Bucuresti, cu toate ca stiam ca una din placerile lui era sa plece la drum cu masina, si nu cu trenul. Dupa ce au aparut filmele in culori, il simteam ca ar vrea sa vada unul; ba chiar isi exprima dorinta. Am incercat sa il tentez cu un film in culori englezesc, cu vulturi si pasari salbatice. Ajungea pina la cumparatul biletelor si acolo se oprea. incepea cu aminarile, pentru diferite motive imaginare si de multe ori copilaresti. Odata, tin minte ca venise un film american in culori, daca nu ma insel Wikingii, pe care ar fi putut sa-l vada, i-am luat bilete, dar m-a refuzat categoric si atunci ne-am luat la harta:

- Tata, mergem dupa masa la cinema, am luat bilete la filmul pe care ai spus ca vrei sa-l vezi.

- Nu merg, nu vreau sa vad nici un film!

- Asta e un film frumos, colorat!

- Sint satul de filme de cind eram la cenzura si nu-mi plac filmele colorate!

- Dar ai vazut vreunul?

- Nu! Dar nu vreau sa vad!



1926



- Decorat cu ordinul „Steaua Romaniei si cu „Rasplata muncii pentru invatamint.



1927



- incepe colaborarea la revista Gindirea, colaborare ce va dura pina in iulie 1944.

- Premiera piesei Maiastra fara inima, adaptare dupa Printesa Tu-randot de Carlo Gozzi; regia: Adrian Maniu.

- Editeaza, impreuna cu T. Paunescu-UImu si N. I. Herescu, revista Pleiada, la Craiova.



- Apare voi. Poeme cu ingeri, Fundatiile Culturale Regale, colectia „Cartea vremii;

- Apare voi. Amintiri despre Vlahuta, editura Teatrul de miine, Slobozia.

- Colaboreaza la periodicul Romania administrativa, unde va publica, pina in 1936, peste o suta de articole la rubrici precum „Tribuna medicala, „Pagina medicala, „Leacuri.



1928:



- Premiul Societatii Scriitorilor Romani pentru voi. Poeme cu ingeri.

- in colaborare cu Gh. D. Mugur publica brosura Proverbe culese de



1929, septembrie:

- Este concediat, din lipsa de fonduri, de la Fundatia Culturala.



noiembrie:

- Conferentiaza la radio despre Misterul Shakespeare.



1930:

decembrie:



- Premiera piesei Fata ursului, pe scena Teatrului National Bucuresti, cu: Sorana Topa, G. Ciprian, Eugenia Ciucurescu, Ion Fintcsteanu; regia: Paul Gusty.

- Publica in colaborare cu Gh. D. Mugur voi. indreptar cultural -Cartea misionarului, Craiova; Chestionar de ancheta sociala pentru monografie, Craiova; Chestionar folcloristic, Craiova; indreptar pentru conducatorii culturali la sate. Caminul cultural, Bucuresti.

- Decorat cu „Coroana Romaniei cu grad de comandor.



1931:



- Colaboreaza la Duminica Universului, Saptamina C.F.R., Azi, Herald, Muzica si poezie. Romania literara. Pagini basarabene, Decembrie, Revista femeilor romane, Revista Fundatiilor Regale, Vremea, Satul etc.



1933:



- Referent literar Ia Societatea de Difuziune Radiotelcfonica.

- in revista Farul caminului vor aparea peste 40 de articole cu caracter medical.

- Apare voi. de versuri Destin.



1934:



- Apare piesa intr-un act La pragul minunii, „mister dramatic, intitulata initial Sacul cu cartofi.



1935:



- Devine, impreuna cu Tudor Vianu, cenzor activ al S.S.R., sub presedintia lui N. M, Condiescu.

- incadrat la Directia Programe, in functia de consilier referent literar cu grad de director ci. I, Ia Societatea de Radiodifuziune.

- Premiera piesei Umbra. Ia Teatrul National Bucuresti, cu: Aura Bu-zescu. Ion Sirbul, Irina Nadejde, Ion Manu, Eugenia Zaharia, Ana Luca; regia: Ion Sahighian.

- Decorat cu „Meritul cultural pentru litere si opere literare, cavaler cl. II.



1936:



- Devine membru al Societatii Autorilor Dramatici Romani.

- Premiul Teatrului National pentru piesa Umbra.



1937:



- Apare voi. Urcus, Editura Fundatiilor Regale.



1939:



- Vol. intrezariri. Editura Fundatiilor Regale.



1940:



- Membru in Comisia de cenzura cinematografica de pe linga Ministerul Propagandei.

- Decorat cu „Meritul cultural pentru litere si opere literare, cavaler cl. I.



1941:



- Primeste Premiul National de Poezie.



1943:



- Apare piesa Demiurgul, Editura Ca«a Scoalelor, Bucuresti.

- Voi. Duhulpamintului - Teatru romanesc. Fundatiile Culturale Regale.

- Decorat cu „Meritul cultural in gradul de ofiter pentru litere si opere literare.

- Revista Gindirea, an XXII, nr. 7, august-septembrie ii dedica un numar omagial.



1944:



- Apare voi. Poezii, editie definitiva, Editura Fundatiei Culturale Regale.



1945:



- Se retrage si din activitatea de la Radiodifuziune.



1946, 22 noiembrie.:



- Se sfirseste, in urma unei hemoragii cerebrale, Maria Mitescu-Voi-culescu, sotia sa.

- Din amintirile inedite ale lui Ion Voiculescu:

„in ziua cind murea mama de congestie cerebrala, el, care stia dezno-damintul, m-a luat la farmacie si pe drum, printr-o ploaie marunta si deasa, pe cheiul girlei, tin minte ca m-a oprit si mi-a spus: «Vreau sa te rog ceva si promite-mi ca vei incerca sa ma asculti: sa crezi in Dumnezeu!».

„Dupa moartea mamei [] tata si-a schimbat felul de viata, s-a sihastrit. Nu mai iesea decit prin imprejurimile casei, pentru plimbarea zilnica, sau in Cismigiu. intr-o zi mi-a spus ca isi propusese mai demult ca de la o virsta sa renunte la carne, dar spre regretul lui vede ca nu are de ales, ca maninca ce se gaseste si ce i se gateste. isi propusese sa duca o viata lipsita de distractii si placeri si chiar de comoditati normale. Soba si-a blocat-o cu carti si nu s-a mai facut foc in ea timp de 10 sau 11 ani

- incepe ultima etapa a vietii si creatiei lui V Voiculescu. Pina la sfirsi-tul vietii nu va publica nimic din ce a conceput in aceasta perioada si ii va lasa cu limba de moarte fiului sau Ion dorinta de a nu da nimic la lumina: „Ionica, eu mor. Mor. M-au omorit. Nu le dau nimic!. incalcind acest legat. Ion Voiculescu a imbogatit literatura romana cu una din cele mai enigmatice opere care s-au scris vreodata in aceasta limba.



- incepe scrierea povestirilor.

- la concursul revistei Provincia din Tumu-Severin, juriul, prezidat de Victor Papilian, premiaza cu premiul III povestirea Capul de zimbru, datata 20-25 dec. 1946.



1947



- Sint scrise: Taina gorunului. Limanul, Iubire magica, Behaviorism, Sarpele Aliodor, Lostrita, In mijlocul lupilor, Lacul rau.

- Scrie: Sezon mort. Misiune de incredere. Farsa, Lipitoarea, Alcyon sau Diavolul alb, Sakuntala, Ultimul berevoi, Lobocoagularea pre-frontala.



1952-l954



- Povestirile: Chef la manastire. Schimnicul, Ciorba de bolovan, Viscolul, Schitul de ceara, Perna de puf. Scrie primele capitole ale romanului Zahei Orbul, al carui ultim capitol, in satul Cervoiului, fusese scris in 1949.

- Poeme religioase, publicate ulterior sub titlul Clepsidra si Calatorie spre locul inimii.

- incepe scrierea Ultimelor sonete inchipuite ale lui Shakespeare, in traducere imaginara de V. Voiculescu. Ciclul de 90 de sonete va fi incheiat cu citeva zile inaintea arestarii.



1955-l958



- Povestiri: Ispitele parintelui Evtichie, Ciobanila, Pescarul Amin, Proba, Caprioara din vis. Amintiri despre pescuit, Revolta dobitoacelor. Moarte aminata.

- Teatru: Gimnastica sentimentala. Pribeaga, Trandafir agatator.

- Formele de viata sociala si spirituala la care participa in aceasta perioada:

Frecventeaza cenaclul literar din casa lui Barbu Slatineanu; Participa la auditiile muzicale din casa lui Apostol Apostol ide; Frecventeaza manastirea Antim, descopera viata spirituala isihasta, face parte din gruparea „Rugului Aprins.

In 1945-l947, dar mai cu seama dupa 1948, dupa ce staret al manastirii Antim avea sa devina parintele Benedict Ghius, se reunea aici o comunitate de calugari si laici care traiau credinta ca pe un act de comunicare vie cu absolutul, practicind indeosebi rugaciunea isihasta a mintii si a inimii.

- „Persoanele pe care Antimul le reunea de acum inainte, citadini adesea tineri sau chiar foarte tineri, veneau din lumea studiilor riguroase si deschise, cum se cuvine, universalului. Pentru acestia, viata monahala, departe de pitoresc sau evlavie samanatorista, rasuna de chemarile Absolutului viu. Ea deschide calea cautarilor si a descoperirilor traite, dar de un «alt ordin» - ar fi spus Pascal, decit ordinul «acestei lumi»



Ca orizont concret, Antimul era in fond un asezamint monastic: ceilalti, «laicii» veniti mai tirziu, se regaseau in cuprinsul si in ritmul sau, unde erau cotidian si foarte simplu primiti. Totul in normalitatea traditiei unanime a Rasaritului, care nu ridica ingradiri intre mireni si monahi atunci cind, porniti intru aceeasi cautare, se descopera la aceeasi distanta de Infinitul viu. (in infinit, se stie, nu ne apropiem de capat oricit am inainta: infinitul se realizeaza, nu se epuizeaza.) «Exceptia» situatiei de la Antim consta, poate, in calitatea acelei experiente, vadind un soi de armonie prestabilita intre latura sa monastica si latura sa laic-intelectuala. intr-un mod singular [] s-a pecelluit acolo convivialitatea intre traditia spirituala vie si intelectuali (asijderea vii). Fara deliberari, fara programe prealabile. Undeva, e adevarat, fulgera citeodata, pe sub cuvinte, simtamintul unei lucrari obiective, a unei mutatii calitative a timpului trait. Un ciclu se inchidea pentru a face loc altuia (Andre Scrima, Timpul Rugului Aprins, Ed. Humanitas, 1996,pp. 129, 123, 134).

- Cel care va face, peste ani, istoria grupului coagulat in jurul icoanei Rugului Aprins, Andrei Scrima, pe atunci la inceputul fabulosului sau drum in aceasta lume, avea sa fie legat de V. Voiculescu prin „drumul cel mai scurt intre inimi, drumul care „trece prin stele. Andrei Scrima se refuza si atunci, ca si acum, oricarei calificari si oricarei clasificari. Lipsit de atribute, le reuneste pe toate intr-o imagine proteica, niciodata aceeasi, pe cit de fascinanta, pe atit de derutanta. Frumos „cum numa-n vis/ Un inger se arata, cu ochi albastri pe cit de seinteietori pe atit de enigmatici, Andrei Scrima (nascut la 1 decembrie 1930) absolvise la cincisprezece ani si jumatate liceul si la 18 ani Facultatea de Filosofie, raminind asistentul lui Anton Dumitriu la catedra de logica si metafizica. Renuntase la studiile de medicina si nu isi daduse nici licenta la Facultatea de fizico-matematici, pe care o urmase, pentru a nu fi obligat sa dea un examen de marxism. Va absolvi, in anii „Rugului Aprins, Facultatea de teologie, doctoratele urmind a si le pregati si sustine in alta etapa a destinului sau, aceea care va include India si Franta. Deschis spre toate domeniile cunoasterii, vorbitor de o eleganta ireprosabila al limbilor moderne, cunoscator de araba si sanscrita, in momentul cind se parea ca i se deschid in fata toate cararile lumii acesteia. Andrei Scrima fusese ales de chemarea spre inalt. La inceput frate la manastirea Antim, va fi rinduit calugar in 1956, cu citeva luni inainte de a pleca spre India. in perioada 1946-l956, dar mai ales dupa 1953, cind Andrei Scrima era ajutor de bibliotecar la Biblioteca Patriarhiei, el va fi vizitat aproape zilnic de Vasile Voiculescu. Sau il va vizita el insusi, in locuinta din str. Dr. Staicovici 34, insotit uneori si de parintele sau spiritual, Parintele Daniel, fost Sandu Tudor. Cind, la 28 noiembrie 1956, Parintele Andrei va porni spre India, va duce cu sine, scrise pentru el de V. Voiculescu, primele 65 de Sonete, in alternanta cu poemele religioase ce vor fi tiparite postum sub titlul Clepsidra (manuscrisul Scrima este inca inedit). Si cind, reintors in Romania in alt ciclu al existentei sale, Andre Scrima, cetatean francez, va face istoria si portretele celor care au alcatuit gruparea Rugului Aprins, pe V. Voiculescu il va aseza cel din urma, pe locul cel mai inalt. Atit de inalt, incit nici o vibratie afectiva, prezenta totusi in portretele celorlalti membri ai grupului, nu mai razbate pina la el: „Vom incheia treptele acestei anamneze vii cu dr. Vasile Voiculescu, rasarit intre noi, la Antimul «liturgic», inca de foarte devreme, din 1946. Dincolo de prestigiul recunoscut al unei personalitati de cultura, descopeream indeaproape omul, in prezenta lui de gingasie si eleganta intelectuala. Originar din regiunea Buzaului [], credinta lui dintii -cutumiera — nu se stinsese niciodata; dar, dupa propria-i marturisire, involburarile vietii si opacitatile institutiei bisericesti o impinsesera spre marginile constiintei. [] Am mentionat obirsia lui «paminteana», «de la tara», inaltata printr-o fermecata coniventa cu ritmurile acelui spatiu, pentru el nu chtonian - era prea gingas pentru asa ceva - ci «ingeresc». Biblioteca sa personala - vasta, «catedralica» - cladita cu grija de-a lungul anilor, ordonata parca in vederea unui vertij bine cumpatat, ne oferea feerice, reinnoite descoperiri. Libertatea spiritului, comunicind universalul in chiar infimul amanunt, abia palpabil: nici o pervertire meschina, sovina, necinstita nu parea posibila in acest spatiu (Timpul Rugului Aprins, ed. c/:.,pp. 147-l48). - In mediul Antimului, V Voiculescu afla raspuns la cautarile lui de o viata: inserarea activa intr-o traditie vie:



„Cei ce veneau din latura intelectualilor laici aduceau cu ei, precum se cade, un chip aparte: aparte mai degraba fata de lumea ce era a lor si pe care o paraseau (verbul se cere modulat), decit in raport cu cea spre care se indreptau. Aici ei erau precedati de propria lor dorinta, de o cunoastere deja trezita in launtru: o asteptare fagaduita «tuturon> -deci si lor - se lasa presimtita. Obstacolele, «incercarile» chiar - concomitente inevitabile pentru asumarea unui nou mod de viata a fiintei -capatau sensul unei metodologii a devenirii, test de superioara asceza. Cum am putea schita «tipul» intelectualului - irepetabil ca persoana individuala, dar participind la o aceeasi figura de destin - ce trecea atunci pragul Antimului? El aparea, am spune, la intersectia unui anumit sens al traditiei si un nonconformism activ: categorii existentiale nicidecum contradictorii, ingemanate dimpotriva, dincolo de evidente, printr-o afinitate ce nu are nevoie de demonstratii justificative Traditia veritabila dainuie, vom spune, intr-o regiune a Fiintei ce insoteste, de la origini, formele si epocile temporale, o regiune in care se manifesta sensul actual si ultim a tot ce advine. Acest sens transcendent, mai curind decit aparentele - adesea venerabile - care il propun si ascund totodata, acest sens se cere - si e dat traditiei sa-l recunoasca. Veghea ei atinteste orizontul Spiritului liber («acolo unde e Duhul e libertatea»). Sensibilitatea ei - caci se poate vorbi de o «sensibilitate» fata de Traditie, in-formata de Traditie - este inclusiva, nu exclusiva (Andre Scrima, Timpul Rugului Aprins, ed. cit., pp. 134-l35).

- Evenimentele concrete ale vietii lui V. Voiculescu vor verifica, in aceasta perioada, obstacolul ca element al devenirii, iar operele sale vor ilustra cautarea sensului prin situarea libera spiritual fata de o traditie asumata.



1954-l955



- V. Voiculescu este operat de doua ori de prostata, de dr. Ion Juvara.

- Este arestai si condamnat la cinci ani temnita grea si cinci ani degradare civica pentru activitate dusmanoasa contra regimului. In urma regimului ce i s-a aplicat in timpul anchetei si al detentiei contracteaza morbul lui Pott lombar.

- Eliberat la 2 mai 1962, nu va mai putea niciodata sa mearga singur.



1963



- Grav bolnav, internat in mai multe rinduri.

- Moare in noaptea de 25/26 aprilie. Certificatul de deces mentioneaza la cauza mortii: Hipcrazotemie, in realitate, batrinul Voiculescu refuzase sa mai primeasca hrana.



1964



- Incepe destinul postum al operei:

- Ultimele sonete inchipuite ule lui Shakespeare in traducere imaginara de V. Voiculescu, E.S.P.L.A.

- In presa literara incep sa apara lucrarile postume, in versuri, in proza, dramatice (Steaua, Tribuna, Romania literara. Orizont, Viata romaneasca, Cronica).



1966



- Apar doua volume de Povestiri, E.P.L. Voi. I, intitulat Capul de zimbru, cuprinde: Revolta dobitoacelor, Amintiri despre pescuit, Pescarul Amin, Lostrita, Sezon mort, Misiune de incredere, in mijlocul lupilor, Chef la manastire, Schimnicul, Behaviorism, Moarte aminata, Ciorba de bolovan, Ispitele parintelui Evtichie, Capul de zimbru; voi. II, intitulat Ultimul berevoi, cuprinde: Alcyon sau Diavolul alb, Ciobanita, Sukuntala, Viscolul, Caprioara din vis. Taina gorunului, Fata din Java, Farsa, Limanul, Pmba, Sarpele Aliodor, Iubire magica, Lacul rau, Lipitoarea, Ultimul berevoi.

Poeziile poetului Vasile Voiculescu