Influenta popularA in opera lui Eminescu

Culegator de poezie populara careia uneori i-a dat o forma artistica, imitator al modelelor din popor, avand sub amandoua aspectele ca exemplu pe Alecsandri, creator al basmului in forma literara prin dezvoltarea unor parti abia schitate in motivul popular, Eminescu, dupa ce ani a trait adunand, cercetand si prefacand literatura populara, nu se putea sa nu ajunga la primirea unor ecouri din aceasta si in opera lui originala.



Un aspect al incursiunii literaturii populare in opera originala a poetului este aparitia de ..«". a figurilor fantastice, superstitiilor si credintelor din popor. Urmand un curent incetatenit la noi prin cativa poeti anteriori ca Iancu Vacarescu, autor de poezii al caror titlu este semnificativ: Ielele, Peaza buna, Peaza rea, Constantin Stamati care singur marturiseste ca in Eroul Ciubar-Voda (1843) a cautat sa smulga uitarii diferite credinte si traditii, dar mai ales Alecsandri, care in La gura sobei aminteste pe Fat-Frumos, Pepelea, Cosinzeana si primeste motive populare in Ursitii, Strigoiul, Ceasul rau, Sburatorul si altele, atentia lui Eminescu pentru aceasta lume se poate urmari in poezii din diferite epoci. in Printre stanci de peatra seaca, poezie gen Alecsandri, se exprima infiorarea noptii cu vestiri de moarte insotite de plansul cucuvelei. in Rime alegorice (ms. 2259, f. 175 si urm.) apare printre personaje si o vrajitoare. in Sarmanul Dionis, cu reminiscente din basme, eroilor li se interzice intrarea intr-un anumit loc - motivul camerei oprite; cartea astrologica trebuie deschisa si descifrata in anumit fel. Este tocmai ce se cere in interpretarea textelor din cartile populare cuprinzatoare de miracole, in Mitologicale este amitit un personaj al fantaziei populare, Pepelea. in Colinde, colinde se evoca serile de iarna, in care copiii se bucura practicand obiceiurile traditionale. in Bogdan Dragos (actul II), Ana crede in zburatori, in Craiasa din povesti, interventia sfintei Miercuri, Sfintei Vineri si credinta in vraji.

Aceasta atentie pentru creatiile fantastice si superstitiile populare nu trebuie sa ne duca la cautarea influentei romantice apusene; influenta este a mediului in care a copilarit poetul si a lui Alecsandri ori altor poeti anteriori.

O lucrare de mare valoare unde gasim aliate credinte autohtone si teme romantice straine este Strigoii. Contactul intelectual cu Biirger este din vremea studiilor in Germania, de atunci sunt si cele cateva versuri traduse din Lenore°°. Poemul acesta a avut curand rasunet in literatura noastra si l-a inspirat si pe Asachi in Turnul lui Butu. Elementele straine cu ecou in Strigoii vin din Biirger, Lenore, din Goethe, Die Braut von Korinth, din Sacontala. Mitologia germana isi are un insemnat loc alaturi de fondul popualar romanesc."8 Avem aici credinta in strigoi, vraji, puterea cantecului cocosului, credinta existentei catelului pamantului, care apartin traditiilor autohtone.

Varga farmecelor este luata din basmele noastre populare.8" Catelul pamantului este un motiv tratat de G. Baronzi intr-o poezie din care Eminescu a luat fragmentul versificat din fruntea partii a Ii-a a poemului.'0 Cunostintele in legatura cu stihiile i-au venit din indreptarea legii (p. 714, cap. 7) ori din Hronograful din sec. XVII, pe care Eminescu II avea intr-o copie din 1757.91 Chiar si in ce priveste expresia literara, Eminescu este uneori tributar literaturii populare. in versul,,Fug caii dusi de spaima si vantului s-astem" este reminiscenta dintr-o cunoscuta poezie din culegerile lui Alecsandri. in versul: "Ei trec in repejune prin rauri fara punti" Eminescu si-aminteste de "Peste ape fara punti" din Maghiara lui Alecsandri, imitatie dupa doinele populare.



Un alt aspect al influentei populare este introducerea de versuri din popor in tesatura unor creatii proprii. Procedeul a fost folosit de Anton Pann,94 dar mai cu seama de Alecsandri, in ..telele: "De la mine pan' la tine Numai stele si lumine". in Marioara Florioara apar versuri din bocete si doine. in insira-te margarite se afla o culegere pe care si Eminescu si-a transcris-o intr-un caiet.

Si in aceasta directie, Alecsandri a fost un exemplu pentru Eminescu. Astfel in Umbra lui Istrati Dabija Voievod, in legatura cu Stefan cel Mare, sunt versuri care-si au originea in Cantecele lui Stefan-Voda din Poezii populare de Alecsandri.

In articolul Rapirea Bucovinei este un citat din Cantecul strainatatii (nr. 182) usor prefacut, de care Eminescu si-aminteste si in satira Codrule, Maria-ta, in care se afla vehementa de limbaj din Scrisoarea III si Doina (v. ms. 2262, f. 215, varianta publicata de Chendi in Eminescu. Poezii postumE). in glumetul an. .ol O tragedie tiganeasca sunt citate diferite culegeri populare."5 in drama Bogdan Dragos (actul III) Ana recita versuri asemanatoare cu cele din culegerea 195. in Revedere, din Convorbiri literare, XIII, 1879, 1 oct., este introdusa o parte din Oliolio, codrutule. Cea mai insemnata introducere de elemente populare este aceea din Scrisoarea III, versurile trimise de feciorul domnitorului. in primele ciome, pasajul este foarte apropiat de o doina populara. Astfel in ms. 2260, f. 96:

Din campie din Rovine Scriem carte catre tine, Carte-n patru colturele Scrise cu lacrimi de-a mele. Pe de laturi Cu banaturi. La mijloc Para de foc.

La baza este culegerea din ms. 2284, f. 60v-6l (in ed. nr. 62). in forma lui definitiva, pasajul se deosebeste mult de primele ciome. Artur Gorovei a cautat sa afle modelul popular de care s-a servit Eminescu si a atras atentia asupra unei culegeri de V. Alexiu (in Convorbiri literare, 1888, 1 noiembriE) asemanatoare cu modelul ce-l va fi cunoscut Eminescu. Astfel versurile:

Trimite-mi, mandra, trimite Ce-o fi in sat la voi mai verde Cosita, pletelele, Ochii si sprancenele Ca si eu, mandra, ti-oi trimite Ce-o fi-n catane mai verde: Chivara si penele Ochii si sprancenele, Ochii si gurita

Modelul insusi se afla in ms. 2262, f. 66 (v. nr. 120). Pornind de la acest model, Eminescu ajunge la o compozitie pe care si-o noteaza in ms. 2276 I, f. 15. Chiar pe ms. Eminescu a introdus apoi modificari. inceputul compozitiei in prima forma era: "Trimite-mi, mandra Bucerde/Ce-o fi-n sat la voi mai verde." Rima: verde-Bucerde se afla si in Dictionarul de rime al poetului, ms. 2271, f. 108. Pornind de la culegerea poporana si creatia amintita, Eminescu a compus scrisoarea feciorului de domn, care pastreaza din original nu numai o parte din versuri, dar si armonia (in Bucerdea, jud. Alba s-a nascut Ion Maiorescu, tatal criticului junimisT).



Precursor al scriitorilor care aveau sa creeze teatrul pe baza basmelor, Eminescu arc proiecte de piese cu elemente populare. in Imparatul-Imparateasa (ms. 2255, f. 12) este si o vrajitoare care face farmece, incheaga apa, face sa cada grindina etc. Avand in minte motivul dezvoltat de Alecsandri in Grui-Sanger, pastrand ideea, dar transpunand actiunea in cadru pseudo-istoric, Eminescu vrea sa scrie o drama Grui-Sanger, pentru care avem in ms. 2278, ff. 18-20 numele personajelor si schitarea actiunii pe acte. in ms. 2282, f. 107v. si urm., din insemnari in legatura cu proiectul de drama, se vede ca Eminescu a renuntat la actiunea asa cum o schitase mai inainte si pastreaza numai ideea crimei si ispasirea. in Scena, ms. 2254, f. 27, este descrierea unui interior taranesc, cu un pat acoperit cu laicer, cu perne cladite pe lada de culori vii, cu batrana imbracata cu catrinta mohorata. Cu batrana sta de vorba Petru, despre copilul nazdravan caruia Sf. Vineri i-a dat un hat care, scuturat, a facut sa apara un armasar si haine imparatesti. Scuturat a doua oara, apare coroana de aur, pe care copilul nazdravan o ascunde impreuna cu imbracamintea domneasca in hom si prin chiupurile cu cenusa. Si in ms. 2254, f. 202, este insirarea unor personaje din piesa proiectata Cenusotca. Cenusotca este in realitate Anghelina si alaturi de ea Isac din Bisericani se pricepe sa citeasca in zodii.

Un alt exemplu elocvent de felul cum, la Eminescu, basmul invadeaza si alte domenii decat cele pur literare, este articolul politic Independenta, din Timpul, V, 1880, 14 febr., in care mitul Tinerete fara batranete, cunoscut de Ispirescu, isi capata o semnificatie noua. Fat-Frumos reprezinta insusi geniul romanismului, pe care insa politicianii nu sunt in stare sa-l recunoasca: "Cam astfel pate si geniul neimblanzit al Istoriei romanilor. Daca acest geniu ar veni astazi sub forma lui Mircea cel Batran si ar zice: «Eu v-am dat independenta tarii, caci dupa ce am infrant ostirile turcesti, m-am supus imparatului sub conditii care au trebuit sa va pastreze tara si nationalitatea multi ar lua in ras pe batran»". Mitul este atat de prezent in mintea poetului ca il dezvolta sub o forma apropiata si-ntr-un articol de mai tarziu, in Timpul VI, 1881, 19 martie.

Astfel basmul Iui Ispirescu devine piesa de fond intr-un articol politic dupa ce mai inainte, in parte, inspirase alte incercari ale lui Eminescu, Dochia si ursitorile si Ursitorile.

Eminescu avea sa se apropie si cu alte prilejuri de bogatia inventiva a spiritului popular. Lucrari de necontestata originalitate si intiparite adanc de rezonanta afectiva a poetului, prin felul firesc in care se utilizeaza materialul popular, desi sunt opera personala, par emanatie din marea creatie a masei anonime. Productiile populare devin hrana fireasca pentru sufletul si imaginatia poetului.

Calin-File din poveste este in parte un fragment modificat din basmul Calin Nebunul. in loc sa dezvolte partea epica asa ca in basme, Eminescu da atentie partii lirice, reusind sa scrie un poem in care, in afara de gingasia cu care sunt exprimate sentimentele de dragoste, este caracteristica imaginatia vizuala a poetului. Fara indoiala, cea mai frumoasa parte din poem este nunta in codru. S-au gasit si aici unele reminiscente din Alecsandri,97 dar Calin este oricum superior si Concertului in lunca si basmului insira-te margarite. Episodul nuntii in codru cu descrierile naturii si cu alaiul goangelor venite si ele sa sarbatoreasca pe mireasa viorica si mirele flutur, este ceva unic in literatura noastra.



In Harap Alb, Creanga exprima motivul participarii la nunta imparateasca a vietatilor din natura:

Craiasa furnicilor, Craiasa albinelor Si craiasa zanelor. Minunea minunelor Din ostrovul florilor.

De va fi plecat de la vreun model popular ca si Creanga, este suficient sa se compare acest text cu versurile din Calin, ca sa ne dam seama de puternica imaginatie si de viziunea poetica a lui Eminescu. O nunta a goangelor fara participare la nunta omeneasca avem in literatura populara, in afara de versurile din Harap Alb, avem chiar o culegere in ms. Iui Eminescu (v. nr. 111). Alte exemple ni se dau in Simion Florea Marian, Insectele in limba, credintele si obiceiurile romanilor, Tudor Pamfile, Cantece de tara, P. Papahagi, Din literatura populara a aromanilor, PetTu Iroaie, Cantece populare istro-romane.T

Pornind de la un model popular a ajuns Eminescu sa scrie Ce te legeni care nu mai apartine poeziei poporului, fiind o mare poezie originala pe baza populara. Aceasta creatie, semnificativa in activitatea poetica a lui Eminescu, a aparut mai intai in editia Maiorescu si apoi in Convorbiri literare din februarie 1884. Clara este aici tendinta poetului de a folosi motive populare pentru a exterioriza ceea ce el simte si gandeste mai profund.

La baza poeziei Ce te legeni sunt culegeri populare de neindoielnica autenticitate. In caietul anonim 2260, ff. 313-325 la f. 317v. este inscrisa suita 21 din care face parte si culegerea ..Bradule, malinule - Ce te datini pe-acole?" in ms. 2262 f. 125v. culegerea nr. 240 "Ce te legeni, plopule?" in ms. 2260, ff. 306-307 la nr. 86. Cate paseri sunt pe lume, cuprinde si versurile



De ce voi va clatinati

Si mereu va leganati



Cu vant si fara de vant

Cu crengele la pamant?

- Cum sa nu ne clatinam



Pentru explicarea genezei poeziei lui Eminescu ar fi suficiente culegerile pe care le-am amintit si care se afla chiar in ms. lui Eminescu. Totusi, cum Eminescu a fost bun prieten cu Miron Pompiliu si fara indoiala a cunoscut si culegerile acestuia, mentionam si poezia Bradul, dar putem afirma ca si fara sa fi cunoscut aceasta poezie, Eminescu ar fi ajuns la creatia Ce te legeni..?*. Pe baza culegerilor amintite, poetul face versificari de tranzitie care se pot urmari in ms. 2276 I, f. 18, ms. 2262, f. 150, ms. 2276 I, f. 22 (versuri din UrsitorilE) si numai dupa diferite exercitii asadar a ajuns poetul, prin retinerea numai a ce era mai artistic, la forma definitiva Ce te legeni..}T
Pentru felul cum teme si versuri populare apar in mod spontan in tesatura fina a creatiilor lui Eminescu, este caracteristic Luceafarul, cea mai mareata lucrare izvorata din contactul cu literatura populara, tot ce a facut Eminescu pana aici aparand ca etape pentru ceea ce o data avea sa se afirme definitiv.

Cercetatorii literari au cautat sa stabileasca influente numeroase care si-ar fi dat intalnire in Luceafarul. S-au gasit de asemenea apropieri intre opera lui Eminescu si poeziile lui Alecsandri.102 Totusi influenta cea mai insemnata este aceea populara. Marturia lui Eminescu intr-unui din ms. sale indica basmul Fata in gradina de aur, publicat de Kunisch ca izvor al Luceafarului in afara insa de acest izvor, mai sunt si altele, desigur de mai mica insemnatate pe care le putem urmari in unele strofe ale poemului. in strofa a H-a, de exemplu, au intrat elemente autentic populare pe care le putem pune in evidenta. in diferite culegeri de literatura populara, gasim comparatii ca acele din strofa amintita.

In Poezii deosebite din 1837, in care Anton Pann cuprinde si productii din popor , in una din ele se afla versurile: "Sus pe cer cum este luna / Asa esti pe pamant una".

Comparatia aceasta capata o forma ceva mai apropiata de aceea din Luceafarul in Nevasta talharului, din volumul de poezii populare publicate de Alecsandri:



Fost-am eu la parinti una

Precum e in ceruri luna.



Aceleasi elemente de comparatie semnificativ grupate, se afla intr-un bocet din Moldova cules de Th.T. Burada si publicat in Convorbiri literare, XII, 1879, 1 februarie, p. 414.

Ca era la mama una Precum e pe ceriu si luna, A fost una la parinti Ca si luna intre sfinti.

Versul 4 il aflam si-n culegerea Sevastos, aparuta dupa moartea lui Eminescu, Frunza erde trei aguzi:



Copila cu doi parinti

Ca luna intre doi sfinti.



Chestiunea este insa ce culegere a cunoscut Eminescu si i-a slujit in elaborarea strofei din Luceafarul. Artur Gorovei, cunoscutul folclorist, in Influenta poeziei populare asupra lui Eminescu (Fat-Frumos, IV, 1929, p. 142 si urm.) da ca izvor pentru aceasta strofa culegerea S-apoi frunza trei vazdoage din Neagra Sarului, fost tinut al Sucevei. intr-adevar aici sunt versurile:

C-am fost una la parinti Ca si luna intre sfinti. Fara frati, fara surori Ca si luna intre nori. Fara frati, far' surorele Ca si luna printre stele.

Cercetarea manuscriselor lui Eminescu ne face sa credem ca chiar daca poetul a cunoscut unele din culegerile citate mai sus, nu ele i-au servit ca izvor pentru Luceafarul. in caietul anonim 2260, cu culegeri din Moldova, se afla la f. 323v. poezia Ficeoras de greaca mari (v. nr. 56). Eminescu transcrie aceasta culegere in ms. 2285, f. 138 b. (v. nr. 15) indepartand fonetismele si ceea ce i se parea greseala de ortografie. Mai pe urma, transcrie din nou culegerea in ms. 2284, f. 8, introducand marunte prefaceri: "Ca sa vada tot crestinul" si "Eu am fost una la parinti". Aceste transcrieri vadesc interesul lui Eminescu pentru culegere.



Versurile din urma ale culegerii din ms. poetului au avut o soarta fericita. Pe baza lor a ajuns Eminescu la diferite compozitii. Astfel in ms. 2276 1, f. 14 se afla aceste versuri:

Fost-am draga la parinti Ca si luna intre sfinti Si-ntre surorile mele Ca si luna intre stele. Gandul ca motivul popular sa fie cuprins intr-o compozitie proprie de mai mare insema-tate se da pe fata in incercarea Povestea Dochiei si Ursitorile din ms. 2276 1, ff. 59-67. Aici, dupa versul 32, intre versurile scrise, dar apoi suprimat prin o trasatura de condei, aflam si urmatoarele: C-am fost una la parinti Ca si luna printre sfinti, S-am fost una pe sub soare. Cine cata-n ochi-mi moare, Si-ntre surorile mele Ca si luna intre stele. Versurile reapar dupa v. 68 si din nou sunt suprimate de poet. Au aceasta forma: Eram una la parinti Ca si luna printre sfinti, Eram una pe sub soare Cine-mi cata-n ochi-mi moare, Si-ntre semenele mele Ce si luna printre stele. in aceasta versificare, nefiind socotite la locul lor, Eminescu incearca sa le prinda in alta compozitie, Sburatarul, care si ea a ramas nedusa la definitivare in ms. 2262, ff. 183-l86, unde are infatisarea: Si e una la parinti Cum e luna printre sfinti Si-ntre fete tinerele Ca si luna printre stele. Aceste versuri pe care Eminescu de atatea ori le-a transcris, prefacut si cautat sa le inglobeze intr-o compozitie au ramas intiparite in mintea lui si au revenit in chip firesc, cand a inceput sa elaboreze Luceafarul si avea nevoie de comparatii populare pentru a exprima frumusetea fetei imparatului. Astfel a ajuns poetul la strofa a Ii-a, dupa ce a incercat inca o forma a versului 2: "Cum e Maria intre sfinti". O poezie anonima, culeasa de un necunoscut de prin vreun sat moldovean, a retinut atentia unui mare poet care, dupa unele incercari neizbutite, intr-un moment de inspiratie a folosit-o cum era mai artistic posibil. Luata de Ia neam, a fost inapoiata neamului printr-o capodopera.105 Doina este corespondentul poetic al articolelor din Timpul. Avem in ea durerea ce izbucneste din sufletul unui neam care se simte oprimat si saracit de venetici. Fondul, in parte, isi gaseste expresia in culegeri populare din caietul anonim si ms. 2285, f. 138v. si 2276 I, f. 72, dupa cum aratam in note.10" Ce te legeni, Luceafarul si Doina realizeaza in poezie profunzimea de gandire si de simtire a poetului. Pentru a ajunge Ia acestea, a fost nevoie ca Eminescu sa-si cunoasca neamul in una din cele mai autentice forme de expresie, literatura populara. Ultimele mari poezii ale lui Eminescu sunt astfel o desavarsita sinteza de cultura, sensibilitate proprie si material poetic autohton. Asemenea unui artist care in lucrarile sale ia materiale din natura, dar in ceea ce ajunge sa creeze in afara de natura este si ceva nou care deschide perspective, pe care aceasta n-ar fi putut sa le deschida, si Eminescu utilizeaza, imprumutandu-le de la literatura populara, elemente cu simpla valoare naturala, le da semnificatie noua si astfel faureste poezie de mare valoare. Frecventarea literaturii populare nuanteaza in mod particular sensibilitatea poetului. Elementul fantastic al acestei literaturi il incanta pe Eminescu si-l ajuta sa se transpuie sufleteste intr-o lume imaginara plina de farmec, care-i strecoara dulci iluzii. intr-un ms. aceasta valoroasa marturie:

Din copilarie a fost prins in vraja acestei lumi fantastice. Mai tarziu, scriind Sarmanul Dionis, retraieste momentele cand batranii il tineau pe genunchi si ii povesteau basme cu zane "imbracate in aur si lumina".

Si in epoca de viata la Iasi, cand munca la Curierul de lasi era atat de saraca in bucurii, poetul scrie in incercarea Archaeus: "Poate ca povestea e partea cea mai frumoasa a vietii omenesti. Cu povesti ne leagana lumea, cu povesti ne adoarme. Ne trezim si murim cu ele".

Fiind atat de inclinat spre reveria care-l transporta intr-o lume ideala, nu ne vom mira de multimea comparatiilor in legatura cu personajele si atmosfera de basm, pe care le intalnim in poezii din diferite epoci, variate ca fond si expresie literara. in Ondina, se spune despre un personaj ca este "Frumos ca din basme si tras prin inel". in Un roman, copila care-l vrajise pe poetul adolescent, isi exprima astfel dorintele inimii:



Oh! de-as fi - ea stiga - o pasare maiastra

Cu penele de aur, ca pasarile-n rai



In Gemenii, mireasa Tomiris are "ochi frumosi ca doua basme". in De cate ori, iubito este versul: "Pluteai ca o usoara craiasa din povesti", lata si adancimea si frumusetea ochilor Craiesei din povesti: Jar in ochii ei albastri / Toate basmele s-aduna". in Atat de frageda: "Mireasa blanda din povesti". Comparatii cu basmul, retraire a atmosferei din basme, in Departe sunt de tine, S-a dus amorul, Afara-i toamna. Si marturii la fel si in Floare albastra, Poveste dulce-mi era viata. Autoiluzionarile din Lacul si Povestea Codrului sunt de fapt transpuneri sufletesti in cadru de basm.

Si in alte poezii, unde nu ne-am astepta, apar aceleasi elemente fantastice. Strofa I din Epigonii este un sir de metafore de basm. in Umbra mea, cantecul de privighetoare, stelele, izvoarele dau celor doi indragostiti viata fericita cu aparenta de "basm stralucit si instelat". Fragmentul din aceasta lucrare a trecut in Sarmanul Dionis fara sa-si schimbe semnificatia, dar si in Mortua est, viata in cealalta lume este una de basm:



Dar poate acolo sa fie castele

Cu arcuri de aur zidite din stele,

Cu rauri de foc si cu poduri de-argint.

Cu tarmuri de smirna, cu flori care cant?



Procedeul este si mai evident intr-un mare poem in care se evoca vechea Dacie. Tema

Dochiei este tratata ca basm.

In basmele populare, cunoscute atat de bine de poet. toate elemetele firii capata suflet si grai. Unul din cele mai accentuate farmece ale acestei literaturi naive este tocmai animismul general care inconjoara eroii: om si animal, lucru si planta, stanca si izvor, toate fac parte din aceeasi categorie mergand uneori spre tinta unica, alteori impiedicandu-se reciproc in tinderea spre deznodamant. Cercetand poeziile lirice ale lui Eminescu, vedem ca ceea ce se numeste personificare, procedeu la care el recurge adesea, nu este decat tocmai animismul exprimat naiv si simplu in literatura populara fantastica.

Povestea codrului, O, ramai, Freamat de codru, Lasa-ti lumea ta uitata, Mai am un singur dor, deci poeziile care arata atat de cald sensibilitatea duioasa a poetului, isi gasesc rezonanta in sufletul nostru tocmai prin procedeul freamatului de frunze, susurului de izvoare, soptitului ce vine insinuant din ape si luceferi, din varful fosnitor prin trestii, din codrul "batut de ganduri".

Mai am un singur dor, care, prin contopirea sentimentului senin al mortii cu acela al naturii, se apropie de Miorita, inainte de a ajunge la formele pe care le cunoastem, in una din ciome poarta titlul Dorinta unui Dac. (Ms. 2276 1, f. 40). Dacul nu este aici decat insusi poetul care se simte autohton si legat de o conceptie de viata cu rasunet din adancuri de veacuri.

Acelasi acord si in exprimarea destinului omenesc. Ceea ce in literatura populara se numeste soarta, ursita, menit, isi are ecoul in creatiile lui Eminescu. Nu este numai atentia pe care o da mitului din Tinerete fara batranete ori fondului popular din Miron si frumoasa fara corp. Este problema ursitei care revine staruitor in Dochia si Ursitorile in Ursitorile. (ms. 2270, f. 76 v, 78v-81). Aceeasi idee a ursitei hotarate omului, si in vorbele pe care Adonai le rosteste zmeului doritor sa renunte la nemurire din dragoste pentru frumoasa din gradina de aur. Si problema, deosebita numai ca forma artistica dar aceeasi, ca fond, staruie pana in Luceafarul, varful de piramida al poeziei eminesciene.

Cercetarea manuscriselor lui Eminescu ne-a dat pe fata imensa munca a poetului in domeniul literaturii populare. Cunoscator al tuturor provinciilor, Eminescu, in aceste manuscrise, infrateste poezii din Banat si Transilvania cu poezii din Moldova de Nord si Bucovina, dupa cum infrateste particularitati de grai din toate regiunile romanesti. Si aceasta activitate explica de ce Eminescu a putut, prin gandurile si arta lui, sa devina cel mai desavarsit reprezentant al sufletului romanesc.

Sensul larg pe care il are cuvantul "folclor" la Eminescu, lamureste multiple activitati de culegator-producator si de creator pe baze populare. Prin munca sa, Eminescu contribuie la stabilirea unei etape in curentul de cunoastere si pretuire a folclorului in secolul al XlX-lea.

Curentul se poate urmari incepand chiar de la Budai-Deleanu, V. Aaron, 1. Barac, Vacaresti, Conachi, Asachi, Eliade Radulescu. Totusi o prima etapa de mare insemnatate o constituie gruparea din jurul Daciei literare. Aici se exprima idei si de aici pornesc initiative, care explica activitatea in domeniul folclorului a scriitorilor C. Negruzzi, Russo, Kogalniceanu Alecsandri, acesta din urma insumand si ideologia gruparii, si posibilitatile de realizare artistica. Dupa Dacia literara si scriitorii afiliati curentului, apar noi cultivatori ai literaturii populare. Fara sa reprezinte momente deosebite, merita totusi mentionarea C. Stamati, Bolintineanu, Gh. Baronzi, Filimon, Fundescu.

O a doua mare etapa o constituie Junimea. Revista Convorbiri literare cuprinde literatura populara si studii de valoare. Aici se intruneste munca venita din variate directii de la scriitori ca Maiorescu, Xenopol, Miron Pompiliu, Eminescu, Slavici, Lambrior. Dupa cum reprezentantii curentului de la Dacia literara au suferit imfluente apusene, si unii reprezentanti ai Junimei si-au adancit preocuparile de folclor prin studiile facute in strainatate.

Eminescu este dintre acestia si aspira sa fie pentru curentul de la Junimea ceea ce Alecsandri fusese pentru curentul de la Dacia literara. Aceasta rezulta din constanta cu care Eminescu, asa cum ne arata manuscrisele sale, urmareste preocuparile Iui Alecsandri si merge pe toate caile pe care acesta le aflase pentru valorificarea si ilustrarea literaturii populare.

O a treia mare etapa o constituie, la sfarsitul sec. al XlX-lea si inceputul celui al XX-lea, curentul samanatorist reiesit in parte si din ideologia lui Eminescu si de pe urma caruia insusi Eminescu a castigat, deoarece acum numai ies la iveala parte din culegerile si prelucrarile tainuite ii manuscrisele de la Academie.

Daca Eminescu ar fi avut norocul sa-si realizeze proiectele si sa-si publice culegerile si prelucrarile, opera lui in aceasta directie ar fi constituit o data mai importanta si decat aparitia poeziilor populare ale lui Alecsandri. Caietele lui Eminescu arata nu numai mare varietate de culegeri si atentie pentru indepartate regiuni romanesti, dar si posibilitati de creare pe baza materialului popular, pe care Alecsandri nu le-a avut. Asa insa cum au aparut culegerile lui Eminescu in 1902, dupa ce numeroase altele erau cunoscute, si cum apar ele si-n vremea noastra, dupa ce numeroase altele au fost publicate din initiativa particulara ori oficiala, cuprinzand si poezii pentru care aflam la Eminescu forme uneori identice, alteori partial asemanatoare, activitatea lui Eminescu in acest domeniu ramane in special de importanta istorico-literara si ne ajuta la completarea fizionomiei literare a poetului.



Eminescu ne apare si sub un aspect mai putin cunoscut decat altele prin care a patruns in constiinta romaneasca. Nu e numai un culegator pasionat de poezie populara, nu ramane la simpla reproducere a materialului, ci isi gaseste in el izvor pentru imaginatia lui creatoare. Vechiului material Eminescu ii adaoga un element nou care adanceste semnificatia initiala, asa ca in basmele prelucrate in proza si versuri, ori o schimba cu desavarsire asa cum e in Ce te legeni si in Luceafarul, unde, pornind de la material poporan, poetul, in plina constiinta de geniul sau, fixan-du-se asupra a ceea ce contribuie la exprimarea esentei eului propriu, retraieste in sine dus la perfectie ceea ce in afara de el, in materialul de obarsie aparea ca simpla schitare. Asa cum basmul popular se modeleaza dupa lumea interioara a poetului si-i serveste doar de schelet, pe care se intrupeaza imaginatia creatoare, si motivele populare isi au locul de simple piese cu ajutorul carora ajunge la expresie definitiva un suflet care se cauta pe sine si se scruteaza pana in adancuri.

Ne intereseaza caile de patrundere a expresiei populare in poezia originala a lui Eminescu. La ceea ce stia din anii copilariei petrecute in mediul taranesc, s-a adaugat si cunoasterea limbii poporului din colectii publicate, din texte de literatura veche cercetate de el si din poezia si proza populara pe care si-a transcris-o in caiete. Astfel Eminescu si-a imbogatit cu staruinta expresia creatiilor proprii.

Unele cuvinte populare ii patrund firesc in scrieri, fiindca le cunostea din vorbirea obisnuita in nordul Moldovei. "Colcantaur" se afla in Memento mori, v. 920 si in Calin Nebunul, v. 414, rimand cu "padurea de aur". "Cindure ca" din graiul bucovinean, il aflam in Frumoasa Lumii (proza) si in Calin Nebunul, v. 635. "Hurmuz" apare in Sarmanul Dionis: "hurmuzul pamantului", dar si in Cum negustorii din Constaminopol, v. 15. "incrusit" din graiul bucovinean si transilvanean este folosit in imparat si proletar, v. 146 si in Calin Nebunul, v. 490. "Laiti" din Calin Nebunul, v. 663, din Frumoasa Lumii si Borta-vantului (proza), folosit si in Calin-File din poveste, v. 166, este cunoscut desigur de acasa. Eminescu il foloseste, in 1873, si in traducerea din Goethe, Cantec de nunta, "Iasme" din traducerea Resignatiune, dupa Schiller, in 1867, se afla si in Geniu pustiu: "iasma viitorului". Si popularul "bobii" revine sub pana poetului in Muresanu (1872), v. 44.

Eminescu putea cunoaste lexic din graiul popular si din scrieri de-ale contemporanilor ori din legaturile prietenesti cu Creanga. in Floare albastra, "incalte" este folosit si de Alecsandri in Fratele (CalugaR), din Poezii populare ale romanilor. il va afla si la Creanga, in Harap Alb. in Diamantul Nordului, v. 185, cuvantul "hrentuite" il va fi auzit de la Creanga, care l-a folosit in Amintiri, cand spune ca Oslobanu isi lega bine lemnele cu braul "ca sa nu se hrentuiasca".

Alaturi de ceea ce cunostea de la autorii contemporani, Eminescu retinea si cuvinte din popor foloiste in scrieri vechi, pe care le-a cercetat cu pasiune, ori Ie-a aflat din articole si studii de Gaster, Hasdeu ori Lambrior.

In Strigoii v. 201, cuvantul iesit din uz "nimitez", l-a folosit Dosoftei in Viata si petracerea svintilor, sub forma "nemetet" (hobot al mireseI). in Povestea codrului, cuvantul "herb", folosit de Cantemir, si de Odobescu, se afla si la Dosoftei, Stihuri la luminatul gherb al Tarii Moldovei. Cu mult simt al limbii literare, Eminescu foloseste cuvantul "zdrumicate", in Memento mori, v. 222, imparat si proletar, v. 171 si in Calin-File de poveste, v. 206. Are indelunga traditie in scrisul romanesc: Dosoftei, Psalmul 28, traducerea Bibliei de Samuil Micu (1796), Biblia lui Saguna (1856-l858), Biblia, Bucuresti, 1914. Balcescu l-a folosit in precuvantarea la Cantarea Romaniei: "zdrumicarea natiei". La fel cuvantul "limba" cu intelesul de popor, in Scrisoarea III. Poate fi urmarit la Dosoftei, Psalmul 46 "limbele sa 'salte", in Cartea romaneasca de invatatura a lui Varlaam (1643), care este "un dar limbii romanesti" si chiar la inceputurile scrisului romanesc, in Psaltirea scheiana, "da-ti voiu limbele".

Eminescu a folosit si lexic din propriile culegeri populare. in culegerea 149: "Striga-m tara ca-s lotru" si in compozitia Ursitorile, v. 33: "Si pe drumul lotrului". in aceeasi culegere:"Iara nana ca-s om sodu", cuvantul caracteristic il aflam in Filosofia copilei, v. 19, din 1867: "Sota copila a nesimtirei". Un cuvant eminescian revine adesea, anume "tragana", in Oliolo, codrutule, v. 19, Codrule, Maria-ta, v. 16, Doina, doina, v. 9, Dochia si Ursitorile, v. 214, Musatin, v. 59.

Cuvintele populare sunt folosite uneori cu intentie, ca sa dea scrierii umor, de ex. in Mitologicale (1873): camesoi, ciubote, crai (regE), horaieste, mahmur, ori ca sa accentueze satira caustica, de ex. in O, adevar sublime (1874); buiguit, nu-mi vine la cherem, dranganiti pe ganduri, tiitori (amantE), pingelita (inselata).

In scrierile lui din tinerete, Eminescu folosind un lexic obisnuit la poetii epocei, a reprezentat o sinteza de grai din toate provinciile romanesti, dand atentie si vorbirii populare, si a facut o experienta literara, fara sa se fi fixat statornic pe pozitia unui inaintas ori contemporan.

La intoarcerea de la studii in strainatate, in toamna 1874, si-a aratat preferinta pentru inspiratiile pe baza productiilor populare si a dus la indeplinire transpunerea in versuri a unor basme pe care le avea transcrise ori le cunoscuse din Kunisch. Anul 1875 il arata cu un orizont larg in privinta limbii poeziei prin acel raport din 16 martie, in chestiunea cartilor cu valoare stilistica si lexicala, pe care voia sa le cumpere pentru Biblioteca Universitatii din lasi.



In aceasta epoca, poetul este convins ca poporul poate fi socotit "vorbitorul si pastratorul limbii". insusi cuvantul "pastrul" vine din Anton Pann, Povestea vorbii. Paraua. Este explicabil sa intalnim, asadar, in Calin Nebunul: ai (anI), caus, curechi, curmei, habuci, pierseca (bate binE) testemel, tusnea, tasala pe glava. Prefacand o parte din acest basm in ceea ce este Calin-File din poveste (1876), intra in lexic: crida, crevat, gacit, impistrit (cuvantul din Plugusorul, v. 104), laita, rastoace, siraturi. De asemenea in Miron si frumoasa fara corp: cociorba, a o tuli, sa va paie (sa va para). La fel, in culmea creatiei din 1881, foloseste in Scrisoarea I: stihii (cu intelesul de elemente primordialE), musunoaie, catapeteasma lumii, prizarita; in Scrisoarea II: carpocind clipoceala, iniste; in Scrisoarea III: limba (popoR), farmecare, pristol, leite-n zale, carte (scrisoarE), capistea; in Scrisoarea IV: raristea de brazi; in Scrisoarea V, versul "Vorba zice: fugi in colo, rasul zice: vino-ncoace" vine din Alecsandri, Poezii populare ale romanilor, hora: "Fugi in colo, vina-ncoace / Sezi binisor, nu-mi da pace". Si apoi alte expresii populare: muiere, minte scurta-haine lungi, are haz, cu ochi bisericosi.

Si prin munca lui in domeniul folclorului, a putut ajunge Eminescu la bogata lui limba cuprinzand sonoritati si armonii pentru intaia data iesite la iveala in poezia noastra. Cand cercetezi manuscrisele din tinerete ori primele poezii publicate, si gasesti vocabular si expresii ca: al negurei fior, dormita oftarea, ondoala-n zefire, auroasa, a navei vela, o flama dulce, a codrului tenebra, doliul ce-l varsa belele, natura maratra, pamantul eternei, selbe, flame, ne dam seama ca numai prin vechea literatura si cantecele populare putea Eminescu sa se smulga din curentul de falsificare a limbii, caruia si el ii urmase in adolescenta, si sa ajunga la cultul pentru "vrednica" limba a stramosilor.

Si ca fond artistic si ca expresie literara, poetul se indreapta in mod constient spre izvorul bogat al literaturii populare, vazand in aceasta manifestarea unui suflet colectiv din care s-a diferentiat propriul sau suflet.

Poeziile poetului Mihai Eminescu