Materialul folcloristic in opera lui Mihai Eminescu

Strabaterea provinciilor romanesti de catre Eminescu este atestata de documente sigure. in Materialuri etnologice (Timpul, VII, 1882, 8 apriliE) poetul marturiseste ca din copilarie a cunoscut viata romanilor sub diferitele ei aspecte.:[."] Stim ca si la Ipotesti era atras de viata satenilor si ca adesea colinda intreaga regiune imprejmuitoare.

De la gimnaziul din Cernauti a plecat intr-o zi pe jos spre Botosani, strabatand astfel o regiune romaneasca bogata in cantece si obiceiuri pe care, desigur in pripa, le-a observat acum, ramanand ca imprejurarile de mai tarziu sa-i completeze cunostintele. Geniu pustiu cuprinde dovezi pentru cunoasterea regiunii Muresului, trecerea si cu oprire prin Blaj este notata de poet, dupa venirea la Bucuresti, in ms. 2257, f. 183. Poezia Visuri trecute, datata in manuscris "1866", cuprinde versuri care intaresc convingerea ca poetul a cunoscut bine regiunea Tarnavelor, deci si a Blajului:

Tamava prinsa-n galbine maluri Soptea prin unde gandirea sa. Pe cand plimbarea ne ratacea Visari, sperante pe frunti de valuri.

Scrisoarea catre un timisorean lasa sa se inteleaga ca Eminescu, in 1867, a fost si prin regiunea Banatului.40 Cu trupa lui Pascaly a trecut prin orasele principale din Ardeal si Banat. La Sibiu a fost in iunie 1868, la Arad in august acelasi an.4i Toamna anilor 1866 si 1868 si o parte din anul 1869 si le petrece poetul la Bucuresti. in iulie 1869 este la Cernauti cu Pascaly.42 Si pentru cunoasterea Olteniei avem un document sigur. intr-o scrisoare din 1878, trimisa din Floresti, plasa Jiul-de-Sus, jud. Dolj, Eminescu arata dorinta de-a vizita Tara Oltului si de-a calatori spre Turnu-Severin si imprejurimile orasului.43 Nu este exclus ca prietenia cu Miron Pompiliu ori alti ardeleni sa-l fi dus si-n regiunea Bihorului ori Satmarului.

Anghel Demetriescu, in studiul inchinat poetului in Literatura si arta romana, VII, 1903, 25 iulie - 25 sept., lipsit de intelegere, afirma ca Eminescu a facut calatorii inutile in tara. Lasand la o parte influenta pe care strabaterea provinciilor a avut-o asupra formarii spirituale a poetului, ceea ce ne intereseaza aici este legatura dintre plimbari si activitatea folcloristica. Afirmatia lui Iacob Negruzzi ca poeziile populare sunt culese in epoca revizoratului, se poate sustine numai pentru o mica parte din material. Restul are un izvor sigur: culegerea directa in regiunile strabatute si altul probabil, copierea dupa colectii pe care, dupa cum marturiseste Cacoveanu, Eminescu avea obiceiul inca din 1868 la Bucuresti sa Ie imprumute de Ia prieteni pentru a le cerceta.

Este clar ca toate culegerile pe care si le va fi notat in tara veche ori in Bucovina, Ardeal si Banat, Eminescu le-a transcris in caiete destinate folclorului. Unele din acestea sunt prea cu grija scrise, ca sa nu ajungem la aceasta concluzie. Se pot da si dovezi. In ms. 2284, f. 12v. transcriind o serie de culegeri, din greseala Eminescu scrie un vers dintr-o culegere imediat urmatoare: aduce indreptarea necesara si continua transcrierea. La fel in ms. 2262, f. 64, copiind culegerea Ce hazora-i sa trag acasa, la v. 3 a inceput sa transcrie v. 3 din culegerea imediat urmatoare in originalul pe care il avea in fata. Rezulta ca data manuscrisului de la Academie nu coincide cu data strangerii materialului.

Culegerile facute in Iasi si tinutul invecinat in epoca revizoratului, manuscrisul anonim si povestile in proza scrise direct dupa dictare orala isi pastreaza forma originara.

Parte din culgerile ms. 2285 (f.48v.-49) au particularitati de limba si fonetisme ardelene: drumut, tara strina, ramani, p-inga, birau, sa se roaje, coata, urat. Unele se afla in culegeri din Sibiu, Rasinari, Alba-Iulia si putem crede ca materialul a fost strans in timpul strabaterii acestor regiuni. ^

In ms. 2284 la f. l-l3, in afara de culegerile transcrise dupa ms. 2285 si 2260, se afla materialul moldovean in parte copiat dupa ms. anonim. Tot in ms. 2284, ff. 54v. -64 este o bogata colectie de folclor ardelean. Formele: rug, rugut, carujea, bamace, lipiu, clop, mere (mergE), chit (bucheT), golumbi, colie, branca (manA), obloc, p-inga, coata, cipca, coparseu, borneu, zabon. Si nume de localitati ca: Oradea, Arad. Si aluzii la luptele duse sub conducerea austriecilor, multa terminologie militara de origine germana pentru haine si arme. Toate acestea fixeaza regiunile de unde vin culegerile.



Tot atat de bogat in folclor ardelean este si ms. 2262. In caietul care se poate alcatui din foile razletite 64-66, 94-95, 98, 101,102,117, 123-l24,143-l50 se afla vocabular distinctiv: coparseu, catana, tuturat, caminita, hazora, coata, mere, me (mergE), nadrag, biris, ragute, pacurariu, nana, cloamba, zadia, tenchiu, ciupa, strin, branca, ortac, goz, lepedeu, tipai (aruncaI), vinars, palinca. De asemenea aluzie la luptele dintre austrieci si francezi in Italia si mentionarea unor localitati ca Turda, Abrud, Barigrad, Pancota, Holod. La una din culegeri de la f. 65 (nr. 113) este notat si locul de origine: Steiu din Crisova. Tot in ms. 2262, un al doilea caiet s-ar forma din ff. 125-l36. Si aici avem: mere (mergE), hotnogiul, pacurariu, nana, oginita, banat, hazna, birau, fagadau, sa-l duduim, sfarlog. Apoi nume proprii: Baia-Mare, Timisoara, Mures, Tisa, Banat, Ciaba. Balada Vita Catanuta este culeasa, dupa cum noteaza insusi Eminescu, la Gura Raului (langa Sibiu, cercul SalistE). Putem trage concluzia ca-n cea mai mare parte culegerile din 2262, foile amintite, sunt din Banat si regiunea transilvana apropiata. Sibiu si Alba-Iulia.

Folclorul din ms. 2260 apartine mai multor regiuni. La f. 303 se afla culegeri din Ardeal. La ff. 304-310, sunt lipite pagini din diferite reviste. Parte din ele sunt dintr-o revista transilvana pe care inca nu am putut-o identifica, altele, ff. 305-307, sunt din Foaia societatii pentru lit. si cult. rom. In Bucovina, IU, 1867, pp. 138-l41. Este indoilenic daca in 1867 chiar a lipit Eminescu aceste foi in manuscrisul sau. Oricum, faptul ca foi din 1867, cuprinzand folclor, sunt smulse din revista si pastrate, arata preocuparile statornice si de timpuriu ale poetului.46 Colinda de la f. 138 si 141 este din Transilvania, fragmentul din Plugusorul de la ff. 142-l40 este din Moldova de nord.

Ms. 2306 cuprinde putin folclor autentic. Fiind din epoca revizoratului, este o dovada ca poetul, cu toata truda-i pedagogica, se indeletnicea uneori si cu strangerea de poezie populara. Culegerile de la ff. 2, 17, 29, 30, 32 sunt desigur din Moldova. Foile 35-41 cuprind insemnari in legatura cu basme populare si ne arata revenirea poetului la o preocupare ce-o avusese in epoca adolescentei si studiilor in strainatate. Acum ni se da pe fata si un alt aspect al activitatii lui Eminescu: transcrie dupa manuscrise o bogata colectie de irmoase, cantece de lume.

Din aceeasi epoca a revizoratului este si manuscrisul 2308, cuprinzand putine culegeri autentice: cateva hore si strigaturi si doua balade. Restul manuscrisului il ocupa cantecele de lume.

Oratia de nunta din ms.' 22761 arata ca Eminescu voia sa se indrepte prin 1878 spre un alt domeniu al literaturii populare. De-acum inainte, cum Eminescu este ocupat zilnic la Timpul, culegerile sunt tot mai putin numeroase. Unele sunt transcrieri cu modificari ale catorva poezii din manuscrisul anonim, altele, dupa variantele asemanatoare ce le aflam la alti culegatori, le putem socoti originare din nordul Moldovei.

In ms. 2277 se afla o mica colectie, in ms. 2278, alta cu poezii in parte cunoscute din caietele anterioare, in parte mai degraba copiate dupa publicatii decat culese direct. Ms. 2279 cuprinde foarte putine culegeri.

In 1879-l880, Eminescu este inca preocupat de culegerea basmelor dupa cum ne arata fragmentul de poveste din ms. 2278, f. 74v.-77v. In orice caz, poetul incetase de-a mai fi culegatorul pasionat pe care ni l-au aratat ms. 2260, 2262, 2284 si 2285.

Atentia lui Eminescu se indreapta spre alt domeniu al literaturii populare, acela al zica-torilor, asemanarilor, proverbelor si cimiliturilor, in privinta carora sunt transcrierile din ms. 2257, 2260, 2262, 2275, 2306, in special cele doua din urma. Caietul 2275 fusese destinat de poet zica-torilor si asemanarilor oranduite dupa alfabet. Poetul urmarea sa puna in relief bogatia de expresie a limbii romane, dar n-a dus transcrierea pana la capat, completand numai literele A, O, U.

De prin 1876 este culegerea de Proverbe romanesti, transcrise dupa un manuscris al lui Iordache Golescu, in ms. 2307, ff. 2, 3, 26 si 27. Din aceasta epoca sunt si cele cateva cimilituri din ms. 2262, f. 143. Munca in aceasta directie trebuie pusa in legatura si cu parerile pe care Eminescu le exprima in epoca 1875-l877.



Vorbind despre vechea literatura romaneasca, poetul insista asupra valorii locutiunilor, care ar trebui cercetate si cunoscute, deoarece, constata el, pe zi ce trece dispar din limba. intr-o dare de seama despre Pseudokinegeticos, arata ca lucrarea este valoroasa si pentru cuvintele si formele idiomatice care vin direct din limba poporului.4" in alt articol el aminteste bogatia de locutiuni a limbii noastre si scrie ca-n acestea sta adevarata zestre a limbii "de la mosi-stramosi".49 Cu aceasta parere poetul ramane si mai tarziu, cand afirma ca zicatorile, proverbele, inversiunile formeaza comoara limbii noastre.

Doine, hore, strigaturi, balade, povesti, colinde, proverbe, asemanari si locutiuni, cimilituri, iata campul larg de explorare pe care se cheltuieste o pane din energia spirituala a poetului. insusi acest camp ne arata cuprinsul bogat pe care-l are cuvantul folclor. Trebuie insa sa stim si ce conceptie are poetul despre culegerea materialului.

Intr-un articol Despre revistele literare din provincie?^ Eminescu cere acestor publicatii sa ne dea "icoana locului prin culegerea exacta a formelor caracteristice ale gandirii poporului". in acelasi sens scrie el altadata in legatura cu Pilde si ghicitori de Ispirescu. "Unele din ghicitori sunt cam echivoce, dar nu ne pare rau. Cu toate consideratiunile de decenta literara, am dori ca mai cu seama elementele literaturii populare sa se adune fara scadere si nealterate prin pruderie. Tale quale". In partea a Ii-a a articolului, el justifica si elementul trivial din unele culegeri: "National si popular nu va sa zica trivial. Nu se cere, se intelege, in nici o scriere buna, ca cineva avand sa zica lucruri mai de rand, sa aleaga vorbe subtiri; triviala e expresia numai atunci cand se cauta anume sa fie mai de rand decat lucrul pe care il spui."^2. Eminescu exprima astfel conceptia stiintifica despre folclor. Totusi, intre gand si fapta este mare deosebire. Poetul innascut nu putea sa accepte unele dezarmonii ori prozaisme si a cautat sa infrumuseteze textul. Desigur ca a fost indreptat spre aceasta si de culegerile lui Alecsandri care, corectate numai, au putut sa patrunda in lumea noastra intelectuala, sa se bucure de apreciere si sa gaseasca laude si din partea lui Maiorescu in Convorbiri literare. De aici munca de prefacere pentru ridicarea valorii literare a culegerilor, cum se poate vedea din multe exemple.

Astfel versul din ms. 2260, f. 322 "Crestiti flori cat gardu" devine prin transcriere in ms. 2285, f. 138v.: "Cresteti flori mari cat gardul" (in editie culegerea 13). Astfel:

Si eu m-asi duci Si mi calea in cruci devin in ms. 2285, f. 138v (culegerea nr. 14): Si m-as duce, zau, m-as duce. Da mi-i calea-n cruce

Alteori Eminescu renunta la parti intregi dintr-o culegere si-i da alt sfarsit. Astfel este Frunza verde maracine, pe care o transcrie dupa ms. 2260, f. 318v. in ms. 2284, f. 8 (culegerea nr. 18).

Indreptarile aduse sunt de bun cunoscator al literaturii populare. Astfel in ms. 2260, f, 317v.-318 sunt doua culegeri sub forma defectuoasa. Eminescu a inteles ca sunt parti din aceeasi poezie, a indreptat ce era gresit si a creat o culegere care ca fond si expresie este atestata si de alti culegatori. O aflam in ms. 2284, f, 9-l0 (nr. 19).

Gasim insa si amplificari pornite dintr-o intentie artistica. Versurile din ms. 2260, f. 320v.:

Ca sa vii mai degraba. Cararea nu-i ingradita Nici cu pari, nici cu nuiele devin mai intai in ms. 2306, f. 2.v.: Sa vii, draga, mai degraba. Dar cararea nu ti-i ingradita Nici cu pari, nici cu nuiele si apoi in 2277, f. 142v. (culegerea varianta 26): Sa vii, draga, mai degraba. Dar cararea neplivita, Vai, nu-ti este ingradita Nici cu pari, nici cu nuiele

Din doua culegeri Frunza verde s-un burete, f. 320 si Frunza verde de-alunica, f. 319, ms. 2260, Eminescu combinand versurile, creeaza o noua poezie Frunzulita s-un burete, ms. 2284, f. 13 (nr. 30).

Transcriind culegerea Frunza verde cimbrisor din ms. 2260, f. 320v. in ms. 2284, f. 13 sub titlul Frunzulita cimbrisor (nr. 31), Eminescu suprima o parte din versuri si schimba ordinea de grupare a altora. Chiar si culegerile tiparite in diferite publicatii ale carora pagini Ie lipeste pe foi din manuscrisul sau, sufar prefaceri cum se poate constata in editie la nr. 83, 84, 85, 86. Sunt si prefaceri nepotrivite pentru care nu gasim o explicatie. Astfel versul "De stau apele de-a mere" devine "De stau apele pe loc" (nr. 234). Tot asa "Si n-am leac sa-l duduim" devine "Si n-am leac din loc sa-l maiu" (nr. 267). Eminescu a eliminat tocmai cuvantul caracteristic, fapt neobisnuit la el.



Alecsandri a inglobat in culegerile sale material adunat de Alecu Russo ori publicat de Anton Pann. Si in privinta Iui Eminescu, putem spune ca a gasit in revistele ori ziarele vremii, ori in lucrarile publicate de altii poezii care l-au interesat si cu care si-a completat propria lui colectie de poezie populara. Unele izvoare sunt sigure, altele numai verosimile. Din Foaia soc. p. Ut. si cultura rom. fn Bucovina, III, 1867, p. 138-l41 sunt culegerile 83-86. Si tot prin foi taiate dintr-o revista se completeaza un manuscris cu culegerile 79-82, 87-91.

Cel mai insemnat izvor este caietul anonim din ms. 2260, ff. 313-325. Eminescu introduce chiar pe textul autentic prefaceri cu creion rosu. Este un caiet de care poetul s-a servit ca de un bun al sau, transcriind uneori cu exactitate, de cele mai multe ori cu prefaceri, poezii intregi ori fragmente in nr. 2285, 2284, 2306, 22761, 2277: 37 de poezii intregi din caietul anonim ii servesc lui Eminescu de izvor direct, unele folosindu-i si in compozitii proprii.

Culegerile din caietul anonim prezinta particularitati fonetice moldovenesti: copchii, gal-ghioara, cuptior, sa, sa hiu, intaleapta, schie, tai, inima me, salindari. Caietul prezinta si alt interes pentru istoria literara, caci unele asa zise culegeri populare de aici sunt numai forme corupte din cantece de-ale scriitorilor raspandite prin lautari. Nu ma pedepsi, stapana (f. 313) transcrisa cu unele modificari in ms. 2276 I, f. 72 si 2277, f. 140v. este o parte din Cantul XVIII, Spitalul amorului IV, p. 46, iar strofele 2-4 sunt o forma corupta a poeziei lui Conachi Daca ai venit pe lume (ed. 1888, p. 138). Cand cu tine eu in brate (f. 313v.), cu prefaceri in ms. 2276 I, f. 73 are asemanari cu Cantul XVIII citat mai sus si in parte si cu Conachi, Ah, zilelor fericite (ed. cit., p. 142). De vreme ce lecuiesti (f. 313v.-314) cu prefaceri in ms. 2276 I, ff. 123-l24, corespunde Cantului XIX din Spitalul amorului, IV, p. 50 Frunza verde de mar dulce (f. 314), cu prefaceri in ms. 2276 I, ff. 124-l25, nu este decat Cantul XXX din Spitalul amorului, IV, p. 81. Colea maica injagetel (f. 314v.), Frunza verde de chiperi (f. 315), O veselii la masa (f. 316), Veniti cu totii impreuna (ibid.) isi au forme corespunzatoare in Spitalul amorului, II, p. 20, IV, p. 17, 122, 123. Unele se gasesc si in alta scriere a lui Pann, Poezii deosebite. Lucru curios este ca in acest caiet. Printre culegeri populare autentice si cantece lautaresti, a putut sa fie inscrisa si o varianta fragmentara a Imnului pustiei, intonat de loasaf, unul din eroii romanului popular Varlaam si loasaf (ff. 314v.-315). Este o varianta deosebita de cele ce le cunoastem din Pann, Gaster, N. Dragan, N. Cartojan, Emil Turdeanu, N. Severeanu.

In afara de aceste izvoare sigure, asemanari prea izbitoare intre culegerile lui Eminescu si materialul folcloristic adunat de contimporani ai poetului, ne indreapta spre unele presupuneri. Frunza verde de curechi (nr. 317) si Frunza verde de afion (nr. 318) Sunt prea asemanatoare cu Badita Ion si Gheorghies fecior de grec din Simion FI. Marian, Poezii populare din Bucovina, Botosani, 1869, p. 26 si 32 si Poezii populare romanesti. Cernauti, 1873, voi. I, p. 17 si 21. Frunza verde, frunzulita (nr. 319) se aseamana izbitor cu Adevarul din Marian, Poezii populare romanesti, ed. cit., I, p. 58. Din aceeasi lucrare a lui Marian, voi. I, p. 108 pare sa fie transcrisa numai cu neinsemnate prefaceri Frunzulita macului (nr. 278), Las' sa fie rau nu bine (nr. 78) este exact culegerea din Cantece populare din Ardeal, publicate de Gr. Sima in Convorbiri literare XV, 1881, 1 august, p. 200. La fantana sub razor (nr. 184), cu deosebirea unui,cuv|nt in v. 4 este transcrierea unei culegeri din Familia, IX, 1873 din 18/30 noiembrie, p. 437, Ma uitai printre stohori (nr. 328) si Pe deasupra casei mele (nr. 330), aparute in Convorbiri literare, 1892, numarul jubiliar ca poezii culese de Eminescu, sunt numai culegerile modificate fata de cele care au aparut in Familia, XXII, 1882, 5/17 dec., p. 592. Stim cum circula poeziile populare si cum sufar prefaceri trecand dintr-o regiune in alta. Ca Eminescu a luat poeziile mentionate din lucrari si publicatii, e o presupunere, pe care o bazam pe faptul ca a cunoscut culegerile lui Marian, ca si pe cele publicate de Familia, Albina, Convorbiri literare, dupa cum desigur a cunoscut si lucrarile lui Miron Pompiliu, un priceput inaintas in domeniul culegerilor populare. O buna parte din culegerile lui Miron Pompiliu sunt din valea Crisului Negru, regiunea Apusenilor si din vecinatatea Sibiului. Cateva culegeri sunt din Gura Raului si Steiu. Este de remarcat ca si Eminescu are doua culegeri din aceleasi sate (nr. 113 si balada Vita Catanuta).

Sunt multe asemanari intre culegeri din caietul lui Eminescu si cele din lucrarea Doine si strigaturi din Ardeal a lui Jarnik I. Urban si Andrei Barseanu, aparuta numai in 1885 in Bucuresti: de exemplu culegerile lui Eminescu nr. 8, 19, 47, 60, 64, 67, 82. Culegerile aparute sub numele lui Jarnik si Barseanu sunt facute de elevi de la Blaj, indemnati la aceasta activitate de Ioan Micu Moldovan. Nu este exclus, ceea ce afirma Vasile Netea, ca Eminescu trecand si prin Blaj, ca prieten al lui N. Petra-Petrescu, unul din discipolii lui Ioan Micu Moldovan, a putut sa cunoasca poeziile populare culese, ba chiar sa colaboreze si el la completarea unei colectii care avea sa apara numai mult mai tarziu."

Atentia lui Eminescu s-a indreptat, cum am vazut, si spre proverbe, asemanari, pe care si Ie-a transcris, grupate in parte dupa alfabet. in ce priveste adunarea unui asemenea material, putea avea un exemplu in Anton Pann care in Povestea vorbii are capitole: Despre vorbirea insasi, Despre minciuni si flecarii, Despre prostie etc. dupa cum la Eminescu avem grupe: Ochii, Averea,

Alearga, Amesteca.



Unele din proverbele din colectia lui Eminescu le aflam si in scrierile lui Pann: Vremea vinde paiele si nevoia le cumpara; Gustul disputa n-are; Scrie pe lumanare pentru neuitare; Scrie pe ghiata pana dimineata; Tu imprumuti nuiele, gardul se prapadeste, datoria nu putrezeste; De copii, de barba si de coate goale sa nu te plangi niciodata. Un alt exemplu il putea avea in George Baronzi care in Limba romana si traditiunile ei (Galati, 1872), are colectii de idiotisme romane, proverbe si zicatori, ghicitori. Cel mai temeinic impuls i-a venit insa de la Al. Lambrior, care, in Convorbiri literare, VIII, 1874, p. 66. si urm., in articolul Literatura populara, arata insemnatatea deosebita a unuia din manuscrisele lui Iordache Golescu, in care se afla ziceri aranjate dupa alfabet, pilde cu talcuirea lor, comparatii.



Articolul lui Lambrior a fost pentru Eminescu o revelatie. A cautat de indata sa cunoasca de aproape manuscrisele lui Golescu. A transcris cateva proverbe pe foi care ni s-au pastrat razlete in ms. 2257 si, dandu-si seama de comoara inchisa in enormul manuscris, si-a propus sa-l transcrie in caiete anume destinate pentru acesta.

Iata intentia din care au pornit caietul 2275 si parte din caietul 2307. Numai putine proverbe si locutiuni vin din alta parte, restul este din Iordache Golescu, Pilde, povatuiri si cuvinte adevarate si povesti. Eminescu nu a transcris tot ce se afla in ms. lui Golescu, ci a spicuit ceea ce i se parea mai interesant. Uneori nici nu a transcris exact, ci si-a permis simplificari ale textului, ori mici schimbari de expresii. La Academia Romana a ajuns prin Titu Maiorescu in 1882 acest manuscris al lui Golescu inregistrat la nr. 213. Pe ms. chiar sunt insemnari cu creionul rosu la diferite proverbe si asemanari. insemnarile, cele mai multe, corespund cu ceea ce aflam transcris de Eminescu si aceasta arata ca avem la indemana insusi ms. consultat de poet, ms. in care cu mana sa a notat ceea ce avea de gand sa transcrie in propriile lui caiete.

Avand aceeasi idee de-a arata bogatia limbii, Ispirescu si Zane s-au adresat tot manuscrisului pe care l-a cercetat si Eminescu.^* Desi pentru culegerile de literatura populara, Eminescu a folosit si izvoare dintre care unele sunt bine cunoscute, manuscrisele lui raman un domeniu bogat pentru cercetatorii folclorului. Unele culegeri au diferite variante in publicatii aparute de la moartea poetului incoace, altele insa se pot afla numai in caietele ce ne-au ramas in pastrarea Academiei.

S-a vazut cat de cuprinzator este cuvantul folclor pentru Eminescu. El insa nu acorda tuturor productiilor aceeasi atentie. Pentru colinde, oratii de nunta, balade avem putine exemplare. Locul prim il ocupa doinele, horele si povestile in proza. Si in aceasta predilectie se vede ca avem de-a face cu un poet. Ca Eminescu este preocupat de valoarea literara a materialului chiar din momentul transcrierii, ne stau marturie notele din manuscrise.

Culegerea 43 este notata, "vortrefflich", 5Ieste "buna", 56 este "ciudata", 72 si 73 sunt "bune". Culegatorul deci isi marturiseste si rezonanta afectiva in fata materialului cules.

In afara de interesul pe care il prezinta din punct de vedere literar, culegerile sunt documente si pentru alte probleme. in circulatia lor de-a lungul regiunilor, culegerile populare sufar contaminari, in urma carora iau nastere noi productii. Poezii alcatuite astfel se afla la Alecsandri {.Buruiana de leac spre exemplU) si se gasesc si la alti culegatori. Astfel in Magazin de canturi vechi si noi (Brasov, 1863), publicat de George Ucenescu, se afla un Cant poporan (la p. 108) care a rezultat din contaminarea a doua poezii ale caror variante asemanatoare le aflam la Eminescu: Poti tu zice, mandra, zau (nr. 47) si Marita-te, mandra mea (parte din aceeasi suita).

In ms. lui Eminescu avem culegerea Cate paseri sunt pe lume (nr. 86). Analizata, aflam ca v. l-8 sunt din Pasarea straina din cartea lui Miron Pompiliu (o. cit., p. 31), iar v. 18-32 din Bradul (ibid., p. 15.) Versurile 9-l7 create mai tarziu de popor alipesc doua parti inainte distincte si, fireste, se modifica si temele initiale. Manuscrisele lui Eminescu ne ofera documente nu numai pentru circulatia poeziei populare autentice, dar si pentru aceea a unor poezii care, trecute prin lautari, au ajuns in opera unor scriitori, pentru ca de la acestia sa se reintoarca in popor si sa-si continue prefacerea. Fata trecuta din Spitalul amorului, I, p. 23, se gaseste sub forme prefacute la Scipione Badescu (Convorbiri literare, IV, 1870, 15 martiE) sub titlul Fata batrana si in Sezatoarea, Pesta, 1, 1875, 1 iulie, culeasa ca "doina" de pe Tarnava Mare de I. Doctoru. O aflam cu modificari si la Eminescu ms. 2260, f. 165.



Culegerile lui Eminescu prezinta mare interes si din punct de vedere lingvistic, culegatorul lor avand intuitia a ceea ce este important ca expresie tipica ori ca vocabular distinctiv pentru o regiune. inca de pe cand era la Viena, lasa sa se vada atentia lui pentru felul de vorbire al romanilor din diferite parti ale provinciilor romanesti.55 Forme ca: "mandra mere" (meA), "Ramani, bade, sanatos", "Preamblu-se o fetita", "Sa nu ma z'uite", "Ca-s prunc eu de-a fugire", "Cu nanele su paretye", bogatul lexic transilvanean si banatean constituiesc documente interesante pentru cercetatori. In ce priveste fonetismele, in general Eminescu nu le inscrie. Copiind manuscrisul anonim, a evitat fonetismele moldovenesti. in privinta aceasta este bine sa amintim parerea exprimata de poet intr-un manuscris din tinerete, cand combatea pronuntia rea si cere ca, prin scoala, sa se ajunga la o pronuntie generala. Tot aici se afirma ca din punct de vedere logic este necesara renuntarea la pronuntia moldoveneasca, pentru a fi primita cea din Muntenia.56 Totusi, cand nu mai are posibilitatea sa treaca pe curat materialul scris dupa dictare, il surprindem pe poet notand multe particularitati de pronuntare.

Aceasta este evident in povestile in proza Calin Nebunul, Frumoasa Lumii, Borta-vantu-lui. Finul lui Dumnezeu, care ni s-au pastrat in caietul 2284. insa nu trebuie sa ne facem iluzii in ce priveste gandul lui Eminescu in aceasta chestiune. Daca aceste productii n-au suferit prefaceri, este numai fiindca imprejurari nefavorabile l-au oprit pe poet de-a face din curpinsul caietului 2284, ceea ce a facut din modelul lui Fat-Frumos din lacrima. Asa cum a adus modificari doinelor, horelor si strigaturilor, ar fi adus desigur si povestilor. O colectie de popezii populare publicata de Eminescu nu s-ar fi deosebit, ca conceptie, de aceea a lui Alecsandri. Pentru Alecsandri si alti culegatori de folclor, trebuie sa ne multumim cu ceea ce ei ne-au prezentat in lucrarea gata publicata. Eminescu insa ne ofera in caietele lui si originalul de la care pleaca in munca lui de prefacere.

Eminescu nu este un culegator in sensul actual al cuvantului. Pentru el nu existau ca neconditionat necesare fonetismul si dialectologia. Cand noteaza totusi cuvinte cu pronuntie particulara, aceasta vine din curiozitatea lui de scriitor, nu dintr-o statornica atitudine de om de stiinta. Culegerile lui sunt folositoare celui ce urmareste rezonanta fondului popular in opera literara, mai putin folositoare insa cercetatorilor preocupati de fenomenele lingvistice. Din acest punct de vedere, culegerile pot fi supuse criticei, dar o scuza se afla in insasi conceptia de pe atunci depasita azi in materie de folclor.



Cantecele de lume isi aveau pe vremuri o raspandire mult mai intinsa decat in prezent. V. Alecsandri scriind despre Literatura romana, arata ca lipsa tiparului facea sa se raspandeasca in prima jumatate a secolului trecut o multime de caiete manuscrise, multe cuprinzand cantece de lume. Si Alecsandri reproduce o serie si printre ele aflam: Haina tmi esti la toate, inger cu par galben. Zori de ziua se revarsa. Pantazi Ghica in romanul Un boem roman, din 1860, descriind societatea romaneasca de la 1848, regreta ca valsurile si polcile incepeau sa inlocuiasca arii pe care el le socotea adevarat romanesti: in zadar rasare. Ramai sanatoasa, Ramaie-ti suvenire. ° D. Bolintineanu scriind in Albina Pindului din 1868 un articol despre miscarea literara de la noi, facea observatia ca in prima jumatate a secolului orasele erau "innecate" de cantecele de dragoste lautaresti.59 Vogoride Conachi, in prefata la poeziile lui C. Conachi, ne spune ca boierii alcatuiau diferite poezii de dragoste pe care lautarii le cantau sub ferestrele jupaneselor. Prin lautari aceste produse literare se raspandeau in toata tara."" Inspiratia boierilor era alimentata si de autorii neogreci, mai cu seama de Cristopol, care s-a bucurat de multa celebritate si a fost pretuit intr-o vreme si de Eliade Radulescu.0' Multe din poeziile lui Conachi si I. Vacarescu, multe din cele cuprinse in Poezii si Spitalul amorului de Anton Pann, pornesc din poezia neogreaca. Poezia senzuala, superficiala dar cu o expresie plina de rafinament la Cristopol, cuprinde elemente pe care le recunoastem repede in cantecele raspandite la noi. Eros cu sagetile lui nemuritoare, arcul lui Cupidon, Eros tiranul lumii, rana produsa de sageata iubirii, sageata aprinsa a dragostei; expresii exagerate ca: mi-am pierdut lumina mea, manile devin grele, pieptul se cutremura, nu mai pot respira, nu mai am viata ci numai suspine, ah! ah!, jalea mea aprinsa, friguri violente cu caldura, sete si lesinuri ma chinuie; frecventa admiratie pentru gura, piept, maini, ochi: desele oh! ah! trec din poezia neogreaca la scriitorii de la noi si-n cantecele lautaresti. in ce priveste caietele de cantece de lume si Academia romana poseda destul de multe."2 in ms. 271 se afla multe poezii in genul celor ale lui Conachi. in ms. 21 pe langa frumoase transcrieri din Vacaresti, Bolliac, Gr. Alexandrescu, Eliade, Alecsandri, apar si Despartirea, inger cu par galben. Ziua in care a ta fata ochii mei nu o zaresc. Prin a amorului dulceata am trait eu fericit, din care unele se afla si in caietele lui Eminescu. Marea raspandire a acestor cantece ne-o arata aparitia lor sub forme putin deosebite in numeroase lucrari. Acelasi cantec, Ziua, ceasul despartirii, il aflam in ms. 21, f. 42v, Poezii deosebite de Pann, p. 34, Spitalul Amorului, IV, p. 39 si in doua manuscrise ale lui Eminescu, 2306, f. 8 si 2308, f. 72v. alt cantec. Tot de dor apare in Poezii deosebite, p. 72. Spitalul Amorului, III, p. 47, Ucenescu, Magazin de canturi vechi si noi, p. 124 si in manuscrisul lui Eminescu 2308, f. 72. Despre culegerile manuscrise de poezie neogreacaT'aspandita la noi la inceputul secolului trecut si despre inspiratia neogreaca la Vacaresti si Pann, avem lucrarea documentata de Adrian Camariano Influenta poeziei lirice neogrecesti asupra celei romanesti. Bucuresti, 1935.



Manuscrisele lui Eminescu ne dezvaluie si cum se adaoga la cantecele de lume productii care la origine au cu totul alt caracter. Cenusareasa, un personaj bine cunoscut in basmele noastre, se gaseste si in povestirile lui Perrault (Cendrillon sau Petite pantoufle de vaiR) si in cateva comedii si opere muzicale franceze si italiene. Inspirandu-se din Perrault, Nicolo Issuard si Etienne au creat opera-feerie Cendrillon jucata Ia Paris in 1810 si ajunsa repede populara. Una din romante, Je suis modeste et soumise, pe care o aflam in traducerea lui I. Vacarescu sub titlul Cenusareasa,"3 in aceasta forma romaneasca a ajuns in repertoriul lautarilor, de lacare, primind mici modificari prin circulatie, trece in manuscrisul lui Eminescu 2308, f. 75v. In repertoriul teatrului francez din Iasi este in 1840 opera comica Fia Diavolo de Scribe si Auber. Camile Barozzi scrie in Albina romaneasca despre marele succes al operei, care ramane in repertoriul teatral in 1840 si 1841. Una din baladele operei Voyez sur cette roche, a ajuns si ea in repertoriul lautarilor si o aflam in traducere romaneasca printre culegerile de cantece de lume ale lui Eminescu, in ms. 2308, f. 78.



Daca s-a raspandit cu usurinta cantecul care lauda vitejia unui brigand calabrez ce avea sa sfarseasca in spanzuratoare la Neapole, cu atat mai usor trebuiau sa se raspandesca niste productii oarecum autohtone. Culegerile de cantece din caietele lui Eminescu ne dau probe izbitoare.

In ms. 2308 se afla cantece de lume care, in intregime ori in parte, au ca punct de plecare poeziile lui Vacarescu trecute prin lautari. Suflet altul n-are (f. 65) nu este decat Soarta in viata (ed. cit., p. 121) supusa catorva deformari si reduceri. Aceasta poezie era inca din 1837 inglobata de Pann in Poezii deosebite sau cantece de lume (ed. cit., p. 24), O fire tirana (f. 68v-69) este forma corupta a poeziei Legea tirana (ed. cit., p. 231), Pietrelor si voi sa-mi stiti (f. 72v-73) deriva din Calatoria (ed. cit., p. 61). Unele versuri sunt cu totul schimbate, altele suprimate, iar la "ahurile" lui Vacarescu mai adauga si lautarii. Floareo, floricica esti (f. 76), cu o nota de deosebita vulgaritate imprimata de lautari, este la origine Tirsis si floarea din Vacarescu (ed. cit., p. 451). Vesnic se-nsala cine gandeste (f. 78V) este forma corupta a poeziei Ce este-n mana nu e minciuna (ed. cit., 427).

Si pentru raspandirea lui Conachi prin lautari avem dovezi. Toata ziua eu te vaz din ms. lui Eminescu 2306, f. 7 are o parte a versurilor din lata ceasul amarat (ed. cit,, f. 197) si din Ah, suflete amarat (v. Al. Piru, Conachi si Eminescu, in Romania literara, 13 febr. 1969), Zori de ziua se revarsa (f. 7V), Ma sfarsesc, amar ma doare (f. 21), Moarte, moarte ce nu vii (f. 24 si varianta din 2308, f. 65V) isi au punctul de plecare in poeziile cu acelasi titlu ale lui Conachi (ed. cit., p. 106, 149, 125). O parte din Nu ma pedepsi, stapana (ms. 2306, f. 24 si 2282, f. 2-3), La starea care am ajuns (ms. 2308, f. 65V). Pana cand, nemilostive (ibid., f. 71v.), Intr-o zi de dimineata (ibid., f. 76v.-77) au parti intregi corupte de lautari, care pomeau de la textul lui Conachi (ed. cit., p. 140 si 142, 60, 138, 8). Dintr-a patriei dulci sinuri este poezia lui Conachi, usor modificata (v. Al. Piru, articolul citaT).



Si raspandirea lui Anton Pann ni-i atestata. Viata buna vreodata, Haina imi esti la toate, in zadar rasare. Din sanul maicii mele, lata vremea ne desparte. Nu ma pedepsi stapana, Moarte, moarte ce nu vii, Nadejdea mi s-au stins toata, Cine patimeste, cine, Vai de doi cand se iubesc, Minunata esti la stat, Cum ziceai ca ma iubesti, Acel foc ce arde-n mine. Tot de dor, Ziua, ceasul despartirii, Inima-n mine de dor s-aprinde, Intr-o zi de dimineata, Luminita luminatoare, Ce noapte, intuneric, De vreme ce lecuiesti din ms. 2306, f. 8v.-24, 2308, f. 65v.-78v., 2282, f. 2-3, 2276 I, f. 123-l24, 2277, f. 140v isi au forme corespunzatoare in Spitalul Amorului si Poezii deosebite sau cantece de lume, unele ajunse aici din Vacaresti si Conachi. Astfel cantece in parte numai originale isi continua coruperea prin lautari si se fixeaza apoi prin sarguinta lui Eminescu, ca document pentru starea intelectuala a epocei. Al. Elian, in Eminescu si vechiul scris romanesc (loc. cit.) a aratat ca Eminescu a avut in biblioteca sa si o colectie de cantece, ms. 3153. Din aceasta a transcris poetul culegeri in caietul 2308, chestiune care l-a preocupat de aproape si pe Perpessicius in editia sa (voi. VI) Literatura populara a lui Eminescu p. 637 si urm. Despre poeti ale caror poezii, cu prefaceri lautaresti, au patruns in Spitalul amorului, multa informatie ne da Ovidiu Papadima in Anton Pann "Cantecele de lume" si folclorul Bucurestilor, lucrarea din 1963.

Poeziile poetului Mihai Eminescu