Vasile Voiculescu
Nastere: 27 noiembrie 1884, Parscov, Buzau
Deces: 26 aprilie 1963, București
Vasile Voiculescu a fost un medic, poet, prozator și dramaturg roman.
Parintii: Costache Voicu, nascut in 1833 (varsta reala a tatalui era in momentul nasterii copilului, de 51 de ani), fiul lui Voicu Bacanu (1797-17 febr. 1887, transilvanean, din Salistea Sibiului) si al Sultanei (n. 1809-?); Sultana Ion, casatorita Voicu, nascuta in 1850 (virsta reala a mamei in momentul nasterii copilului era de 34 de ani).
Vasile Voiculescu s-a nascut in comuna Parscov, județul Buzau, ca fiu al lui Costache Voicu (ulterior scriitorul luand numele de Voiculescu), gospodar cu stare, și al Sultanei (nascuta Hagiu), fiica unui negustor. Școala a inceput-o in satul Pleșcoi, Buzau in 1890.
Vasile era al saselea copil al cuplului, dupa Filipache (187l-?), Maria (1873-1966), Irina (date necunoscute), Florica (1876-1968), Am (?-1969). ii va mai urma o fata.
Cursul primar l-a absolvit la Buzau. A urmat studii liceale la Liceul „Alexandru Hajdeu” și apoi la Liceul Gheorghe Lazar din București.
Se inscrie la Facultatea de Litere si Filosofie, pe care o va abandona curand la staruinta rudelor, trece la Facultatea de Medicina din Bucuresti, pe care o absolva, iar in mai 1910 sustine licenta. Urmeaza lungi peregrinari prin tara, practicandu-si cu pasiune si devotament profesia. Din 1922 imbina mai strans munca medicala cu activitatile din domeniul culturii: este numit director la „Fundatia culturala, lucreaza de asemenea in cadrul postului de radio national ca referent literar. Realizeaza scrieri de popularizare pe teme medicale pentru sateni, o culegere de proverbe (in colaborare).
Preocupat de materialism, pozitivism și evoluționism, ii citește pe Littre Claude Bernard, Auguste Comte, Darwin și Spencer. Studiaza opera lui Wundt, Harald Høffding, Pierre Janet și W. James, fiind atras de psihopatologie și psihofizica.
Debutul literar are loc in anul 1912, in „Convorbiri literare. Apoi publica cu regularitate volume de poezii, teatru, nuvelistica. in 1941 primeste Premiul National de Poezie.
Dupa 1947 scriitorul este supus si el vitregiilor vremii. Nu mai publica, insa scrie foarte mult; aceste opere, aparute postum, ne vor dezvalui un poet si un prozator de mare profunzime si complexitate lirica. Dupa 1958 poetul nu mai poate scrie nimic; ba chiar, „victima a unei erori judiciare, este intemnitat intre 1958 si 1962.
Regimul comunist lupta cu toata forta sa malefica pentru a rupe orice legatura cu trecutul, prin masuri de represiune asupra reprezentantilor partidelor istorice si prin anihilarea oricarei forme de manifestare culturala care nu se alinia regimului de inspiratie sovietica. Se dorea distrugerea definitiva a bogatiei culturale proprie perioadei interbelice. Si in literatura se impuneau pe cai oficiale (Securitatea fusese infiintata la inceputul anului 1948) dogma proletara si numele autorilor dispusi sa cante vremurile noi. Au existat insa luminati, alesi de Dumnezeu, poeti ca Tudor Arghezi, Nichifor Crainic, Radu Gyr, Vasile Voiculescu care inevitabil, stupid si brutal, au fost blamati si pedepsiti cu etichete manjite de apelativele: mistici, fascisti si retrograzi.
A murit in noaptea de 26 spre 27 aprilie 1963 in Bucuresti si a fost inmormantat la cimitirul Bellu.
Opera
Imbracata intr-o haina prozodica clasica, pe care o va pastra constant de-a lungul evolutiei sale, lirica lui Vasile Voiculescu va fi considerata de catre critica literara, la inceputurile sale, ca apropiata spiritului semanatorist si expresiei conceptuale promovate in vreme de Panait Cerna si Al. Vlahuta. Traditionalismul sau insa „ nu e unul de substanta, ci unul de stil: el nu e un taran, un suflet rural, ci un intelectual care si-a gasit o formula, o maniera (Nicolae Manolescu). Volumele de maturitate vor evidentia plenaritatea constructiei poetice voiculesciene, o structura dihotomica in permanenta interferenta si marcand nazuinta spre perfectiune. Criticul literar Ov. S. Crohmalniceanu observa ca, abia in aceste versuri, „iese la iveala adevarata alcatuire interna a poetului, natura telurica, infiorata de puternice aspiratii spirituale. in aceste volume semnele ortodoxismului cultivat de revista „Gandirea vor fi mult mai evidente si vor da una dintre notele caracterizante ale liricii poetului de pe valea Buzaului. Poezia sa ni-l descopera acum ca un exceptional cunoscator al sufletului romanesc in ce are el arhetipal, fundamental, in deschiderea catre spiritualitatea crestina. Poetul foloseste cu predilectie forme tropice ale literaturii crestine, indeosebi alegoria, simbolul si parabola, si astfel „adancimea si amploarea castigate de el (sentimentul religios, n. n.) treptat in sufletul frust al scriitorului creeaza o tensiune lirica autentica si fac din V. Voiculescu un poet original. (Ov. S. Crohtnalniceanu) Alegoriile textului, observa acelasi critic literar, „sunt mai totdeauna dramatice si „ implica o lupta grea intre spirit si materie ; poetul dezvaluie deci o existenta umana care, in lupta continua dintre lutul trupesc si spiritul fara margini temporale si spatiale, cauta desavarsirea, implinirea, si le gaseste in etica noastra traditionala. Adeseori lumea poetica e ancorata in fabulos si in magic (ca si in proza sa), dar mai ales in practicile stravechi, care vin catre noi din anistorie pentru a ne lumina drumul si a ne desavarsi cunoasterea de sine. Vasile Voiculescu este, indeosebi in aceste volume, un poet religios; lirica lui este o lume a spiritului crestin si a magicului, traversand fiinta noastra nationala.
Volumul postum de Sonete, ca si alte poezii postume inca neajunse cu adevarat in constiinta publicului cititor, vin sa implineasca imaginea unui creator proteic, intr-un permanent drum catre desavarsire. Sonetele sunt „o adevarata monografie consacrata paradisului si infernului iubirii, prin care „idealul perfectiunii formale isi croieste in marmora sonetului statuia nemuritoare. (Ov. S. Crohmalniceanu). Dar, asa cum observa criticul Nicolae Manolescu, „tema lui V. Voiculescu nu este de fapt iubirea, ci poezia iubirii.
Este o permanenta, voluptuoasa zbatere pentru cucerirea rotundului, aceasta lirica voiculesciana.
Ultimul Berevoi, s.d., 1966
Poezii, București, Editura pentru literatura, 1964;
Din țara zimbrului, Barlad (1918)
Parga, Editura Cartea romaneasca, (1921)
Poeme cu ingeri, Editura Cartea Vremii, (1927)
Destin, Editura Cartea romaneasca, (1933)
Urcuș (poeme), Fundația pentru literatura și arta, (1937)
Intrezariri (poeme), Fundația pentru literatura și arta, (1939)
Ultimele sonete inchipuite ale lui Shakespeare in traducere imaginara de Vasile Voiculescu, București, Editura pentru literatura, (1964).
Zahei orbul, Cluj, Dacia, 1970.
Proza
Capul de zimbru, nuvele postume, 1966
Ultimul berevoi, nuvele postume, 1966
Zahei orbul, roman elaborat intre 1947- 1958 dar publicat postum, 1966
Dramaturgie
volumul Duhul pamantului, conținea piesele Umbra și Fata ursului
Demiurgul, 1943
Gimnastica sentimentala, 1972
Pribeaga
Momentele editoriale cele mai importante:
1968:.
- Poezii, 2 voi., antologie si prefata de Aurel Rau, E.P.L.
1970:
— Magische Liebe, nuvele si povestiri traduse de Wolf Aichelburg, Editura Kriterion.
— Zahei Orbul, roman, cu o prefata de Mircea Tomus, Editura Dacia. 1972:
— Adoua editie a povestirilor: voi. 1 - Capul de zimbru, voi. II -Iubire magica. Editura Mincrva, B.P.T. Editie ingrijita si tabel cronologic de Ion Voiculescu. La titlurile deja editate, altfel grupate, se adauga inedita Vaca blestemata.
— Teatru, Editura Dacia. ingrijit de M. Tomus si Ion Voiculescu. Cuprinde: Fata ursului, Gimnastica sentimentala, Demiurgul, Pribeaga.
— Zahei Orbul, traducere in limba maghiara de Veress Zoltan, Editura Dacia.
1974:
— Ultimele sonete in editie bilingva, germano-romana, Editura Albatros. Traducere de Immanuel Weissglas.
1981:
— PoeziilPoemes, traducere de Paul Miclau, Editura Mincrva.
1982:
— Capul de zimbru. Povestiri I; Iubire magica, Zahei Orbul, Povestiri II; editie de Victor Iova, Editura Cartea Romaneasca.
1983:
— Poezii, 2 voi., Editura Minerva, B.P.T, Editie de Liviu Grasoiu.
— Recits, selectie si traducere de Irina Badescu.
1991:
— Toiagul minunilor, editie de Nicolae Florescu, Editura Jurnalul lite-
rar. In proza contine: Revolta dobitoacelor, Lupta cu ingerul, Bunavestire, Copacul lui Iuda, Mintuirea smochinului, Adevarul, Schitul de ceara, Toiagul minunilor, Demoniacul din Gadara, Ciorba de bolovan. Sacul cu cartofi, Perna de puf, Lobocoagulurea prefrontala.
1994:
— Calatorie spre locul inimii, editie de Radu Voiculescu, Editura Fun-
datiei Culturale Romane.
Pregatiri de cina a aparut in volumul Poeme cu ingeri, Bucuresti, Editura Fundatia culturala, 1927.
Pe decindea Dunarii a aparut in volumul Poeme cu ingeri, Bucuresti, Editura Fundatia culturala, 1927.
Fata din dafin a aparut in volumul Urcus, Bucuresti, F. P. L. A., 1938.
Basm a aparut postum, in volumul Poezii, 1968.
Bivolii a aparut postum, in volumul din 1968.
Sonetul CLXXVa aparut in volumul Ultimele sonete inchipuite ale lui Shakespeare in traducere imaginara de Vasile Voiculescu, Bucuresti, E. P. L., 1964. Sonetul este subdatat „miercuri, 23 Febr. 1955.
Sonetul CCXXXV a aparut in acelasi volum de sonete, publicat postum, in 1964, la E. P. L. Este subdatat „Marti, 3 septembrie 1957.
Citeste si:
• Cronologia vietii si a operei lui vasile voiculescu
• Activitatea literară şi culturală pe ani a lui vasile voiculescu
• Aprecieri critice
|
|
