George Topīrceanu
Nastere: 20 martie 1886, București
Deces: 7 mai 1937, Iași
George Topirceanu a fost un poet, prozator, memorialist și publicist roman, membru corespondent al Academiei Romane din 1936.
La 20 martie se naste la Azilul "Elena Doamna din Bucuresti Gheorghe Topirceanu, al doilea copil al lui Ion si al Paraschivei Topirceanu. Parintii lui Topirceanu au fost originari din partile Sibiului, mama din Saliste, iar tata din Ocna. Mama, nascuta Cosma, mai fusese casatorita cu un anume Mateescu, de la care a avut doi copii si de care s-a despartit, casatorindu-se apoi cu tatal viitorului poet. Cu Ion Topirceanu, in afara de Gheorghe, Paraschiva a mai avut doi copii, Ralita si Alexandrina.
In 1906 se inscrie la facultate, dar din cauza conditiilor materiale precare se retrage, ocupand slujbe marunte, fara legatura cu literatura. Adevaratul debut literar se produce in 1909, cand publica in numarul din decembrie al revistei iesene "Viata Romaneascaparodia Raspunsul micilor functionari. Dealtfel, la invitatia lui Garabet Ibraileanu, in anul 1911 se stabileste la Iasi, devenind st subsecretar de redactie la revista de care isi va lega de acum existenta si destinul literar. Dupa perioada razboiului, cand este incorporat si chiar cade prizonier, redacteaza impreuna cu Mihail Sadoveanu revista "insemnari literare, care suplinea astfel lipsa "Vietii Romanesti. Din anul 1920 aceasta reapare, iar Topirceanu este numit prim-redactor al ei. Volumele de poezie publicate intre timp ii aduc, in anul 1926, Premiul National pentru Poezie, iar in anul 1936, la propunerea lui Mihail Sadoveanu, este ales membru corespondent al Academiei Romane.
A fost secretarul de redactie, multa vreme, al revistei iesene Viata romaneasca. A lucrat apoi in redactia revistei Lumea. Laureat cu Premiul National de Poezie, pe anul 1926.
Temperamental, poetul G. Topirceanu a ramas in constiinta contemporanilor un opozant si un antiliric, desi incepututirle sale poetice se afla sub semnul eminescianismului (curent numit astfel de G. Ibraileanu), cultivind motivele apasat romantice, rimele singulare, ritmul clasic. intr-o efervescenta a programelor de ideologie culturala de la inceputul secolului douazeci, si avem in vedere mai ales samanatorismul (care, sub autoritatea lui N. Iorga, cultiva etnicul si formele de viata patriarhala), simbolismul (teoretizat de Ovid Densusianu de la revista "Viata noua si practicat de Macedonski, D. Anghel, Minulescu, N. Davidescu, Bacovia, Stamatiad) si teoria autonomiei estetice, repusa pe tapet si revitalizata de convorbiristul Mihail Dragomirescu, opiniile lui G. Topirceanu, implantat in gruparea de la "Viata Romaneasca, erau originale si radicale.
Este de actualitate in aceste timpuri poezia lui Topirceanu? Raspundem fara ezitare ca da. Ceea ce a frapat la inceput de secol XX, place si astazi: antiromantismul, antilirismul, clasicismul "facut din cerebralitate, din cenzura severa a inteligentei (M. Ralea), precum si ironia si eleganta umorului sau inconfundabil. Gustindu-i din plin parodia in aceasta perioada a re-scrierii si a re-seminarii culturii, postmodemistii sint gata sa-1 aseze pe Topirceanu in portofoliul si in paradigma lor. Nimic rau in asta! Poezia sa, scrisa acum vreo optzeci de ani, e mai actuala decit a multor poeti contemporani, amortiti inca de la nastere.
Se stinge din viata, doborat de cancer hepatic, in 7 mai 1937.
Opere
Balade vesele Și triste, București (1916).
Parodii originale, București (1916).
Amintiri din luptele de la Turtucaia, București (1918).
Strofe alese. Balade vesele și triste, Iași (1920).
In ghiara lor Amintiri din Bulgaria și schițe ușoare, Iași (1920).
Migdale amare, București (1928).
Scrisori fara adresa, proza umoristica și pesimista, București (1930).
Pirin-Planina, epizoduri tragice și comice din captivitate, București (1936).
Minunile Sfintului Sisoe, roman satiric neterminat, publicat postum (1938).
Poeziile Balada mortii si Balada muntilor au aparut in volumul Strofe alese. Balade vesele si triste, Iasi, Editura Viata Romaneasca, 1920.
De consultat:
F. Aderca: Parodii originale, «Noua revista romana», XVIII, 1916, (pag. 195) - G. Ibraileanu: G. Topirceanu, Note si impresii, «Viata romaneasca», 1920. -N.I. Rusu: G. Topirceanu, «Sagetatorul», 1,11,1921. -M. Ralea: G. Topirceanu, Interpretari, «Casa Scoalelor», 1927. -Gh. Cardas: G. Topirceanu, (medalion), Miscarea literara, II, 23, 1925. -Gh. Bogdan - Duica: Premii literare ale Statului, «Universul literar», XLII, 24, 1926. - E. Lovinescu: Poezia de "fantezie": Gh. Topirceanu, Istoria literaturii romane contemporane, III, Evolutia poeziei lirice, «Ancora-Benvenisti», 1927.
Citeste si:
. Despre poezia lui g.topīrceanu
. Biografie - cronologie
|
|
